URMĂRIM TOT TIMPUL MINGEA?

 Ochii urmăresc tot timpul mingea?

"Ține ochii la minge tot timpul" este un sfat comun pe care mulți dintre noi îl primim adeseori, însă este adevărat numai pe jumătate. Dacă vom urmări mingea pe tot parcursul timpului de joc, atunci vom juca un joc foarte mecanic, probabil curat, însă prea puțin reactiv. 

Anticiparea în cazul jocului mecanic nu o să apară, deoarece viziunea noastră se concentrează numai asupra mingii în momentul actual, uitând să anticipăm ce intenții are adversarul pe viitorul fiecărei mingi. Vom avea dificultăți în a anticipa la orice partidă de joc. Acestă abordare a anticipării mingii este crucială în evoluția noastră ca jucători și în evoluția jocului efectiv. 

Există foarte multe principii pe care le-am enumerat în articolele trecute, care ne ajută să înțelegem faptul că toate loviturile repetitive vor trebui să le transformam în automatisme, iar în momentul în care vom recunoaște o anumită traiectorie a unei mingi, vom reaționa automat fără a fi nevoie să ne folosim gândul conștient.

 

 Pentru a reuși să ne creăm un automatism, va trebui să stăpânim un procedeu tehnic la nivelul de perfecționare. Fiecare prodedeu tehnic are trei stagii și anume: învățare, consolidare și perfecționare. Spre exemplu topspinul din minge dreaptă executat cu forehandul este un procedeu care poate fi automatizat destul de ușor, repetând mișcarea de foarte multe ori în timp ce ne antrenăm și ajungând să executăm fără a mai rata vreo minge. În acel moment în care nu ratăm, perfecționarea se realizează dirijând în locuri mai mici de pe masă. Putem divide masa în nouă parți și ne obligăm să direcționăm mingea înspre una dintre acele părți.

Vreau să subliniez faptul că dacă reușim la antrenament un automatism, acesta este undeva cablat în mintea noastră inconștientă (pentru că acolo ne iese bine și asta ne confirmă că este în inconștient). Dar pentru a-l putea accesa este nevoie de a ne detașa de gândurile care vin peste noi în timpul jocului, atunci automatismul nu se va realiza. 

Neproductiv este că în momentul în care automatismul nu iese, noi facem marea greșeală de a crede că procedeul tehnic este de vină și nu putem vedea că de fapt gândirea prea multă, neîncrederea, suspiciunea ne fac să ratăm și să ne pierdem punctul. 

Așadar este nevoie de puțină încredere în propriile noastre puteri și să încercăm și să tot perseverăm până vom vedea rezultate care vor veni în foarte scurt timp.

Personal cred că toți jucătorii de tenis de masă știu să lovească în toate mingile primite de la adversar, fie cu efect puternic fie mingi care par a fi grele sau câteodată imposibile, însă ei se concentrează atât de mult pe gândurie negative încât le este imposibil să vadă cate mingi bune au realizat (acele mingi bune participă la creștere chiar dacă nu sunt percepute). 

Văd cum după trei sau mai multe topspinuri de calitate, al patrulea topspin lovește puțin fileul, iar reacția este concentrată numai pe acel topspin greșit, uitând foarte ușor de cele trei calitative. Dacă ar fi să fim corecți și realiști cu noi înșine am putea realiza că acel punct pierdut este un câștig, căci trei mingi bune contra una mai puțin bună este o realizare care pe viitor se perfecționează. Este greu de înteles acest proces, deoarece el nu caută câștiguri de puncte, seturi și meciuri ci mai degrabă este un proces de încredere, perseverență, disciplină, etc., care nu ține cont de adversar ci munai de propria persoana, de propriile decizii, de propriile forțe. 

VĂ MULȚUMESC

IMAGINAȚIA ESTE TOTUL ÎN TENISUL DE MASĂ?

 Cum ne putem crea un avantaj?

Creierul funționează cu energie. Trebuie să ne gândim ca la smartphone-ul nostru. Când era nou nouț, era foarte rapid și eficient, bateria rezista mult timp, funcționează exemplar. Apoi, începând să descărcăm tot felul de aplicații, poze, filmări și umplem memoria telefonului, acum raspunde lent, iar bateria se descarcă mai repede și nimic nu mai funcționează ca atunci când era nou.

 

Creierul nu este cu mult diferit, dar în loc să fie încărcat cu selfie-uri și filmulețe cu pisici, încetinește din cauza alimentelor nepotrivite pe care le consumăm și a altor factori de mediu. Când auzim de toxine, cei mai mulți dintre noi ne gândim la otravă și cu siguranță există substanțe chimice otrăvitoare care inhibă funcțiile creierului. Neurotoxinele distrug sau deteriorează celulele cerebrale și slabesc capacitatea acestora de a produce energie.

Anumite alimente, produse din mediul înconjurător, tipuri de lumină și chiar unele forme de exercițiu fizic îți pot slabi creierul. Acestea nu ne omoară - cel puțin nu la început -, dar ne mănâncă energia (durata  de viață a bateriei). Creierul are nevoie de multă energie pentru a funcționa bine, folosește până la 20 % din energia totală a corpului.

Corpul își ia această energie din organism, organismul este cel care o produce. În fiecare celulă din corp există cel puțin câteva sute de descendenți minusculi ai bacteriilor, numiți MITOCONDRII. Energia de care avem nevoie este creată în acești mitocondrii și am fi uimiți să aflăm cât de importanți sunt aceștia pentru calitatea vieții noastre. Ca să înțelegem mai bine, dacă acești mitocondrii nu ar mai produce energie pentru câteva secunde, am muri. De numărul și eficiența și puterea lor depinde dacă vom suferi la un moment dat de boli degenerative, de reducerea capacității intelectule, etc.

Orice celulă din corp nu poate stoca energie mai mult de câteva secunde. Corpul trebuie să o producă permanent la cerere și nu are cum să știe cât de mare va fi cererea. Cortexul prefrontal (partea superioară a creierului) are cele mai multe mitocondrii. Creierul este primul care are acces la energia mitocondrială, iar ochii și inima vin imediat după.

 

 Primul simptom că mitocondriile sunt suprasolicitate este oboseala. Oboseala omoară performanța, provoacă pofte, proastă dispoziție, confuzie, uitare și dificultăți de concentrare. Nu este un eșec moral, este o problemă de furnizare a energiei.

Concluzia de final este că trebuie să avem în vedere antrenamentul care se împarte in mai multe ramuri în tenisul de masă. de exemplu antremanentul: la masa de tenis, la sala de forță si antrenamentul psihologic. Dacă unul din acestea este omis, atunci performarea noastră va fi foarte deficitară.

Sentimentul de bine apare când tot organismul nostru merge în parametri optim. Simțindu-ne bine este modul in care ne dăm seama că suntem în cea mai bună formă.