UNDE A AJUNS TENISUL DE MASĂ DIN ROMANIA?

  Tenisul de masă îşi face apariţia în România dupa anul 1918.

În 1926 are loc primul concurs în București.

Cel mai important eveniment al anului 1929 este afilierea noastră la ITTF, deși nu exista încă Federația Romană de tenis de masă, aceasta luând ființă în 1931, având sediul în Oradea. Uniunea Federatiilor Sportive din România (înființată în 1929) nu o recunoaște însă și hotărăște formarea federației la București, care devenise centrul ping-pong-ului românesc. Evenimentul are loc în anul 1934.

Dupa 1939, anul în care se organizează prima ediție a Campionatelor internaționale de tenis de masă din România, urmează o perioadă de regres a jucătorilor români, care se prelungește până în 1945..

Campionatele mondiale de la București din 1953 au însemnat o adevarată sărbătoare pentru tenisul de masă din întreaga lume. Un eveniment de seamă al acestei competiţii l-a constituit debutul jucătorilor chinezi ale căror calitați au fost unanim recunoscute de cei prezenți în sala Floreasca, în pofida rezultatelor înca neconcludente.

China cucerește primul titlu suprem în anul 1959 la Dortmund, prin celebrul Iung Kuo Tuan.

În anul 1959 la congresul de la Dortmund, ITTF hotaraste standardizarea materialului acceptând doar palete acoperite cu soft, cu suprafață netedă, zimțată sau cu cauciuc simplu și limitând grosimea buretelui pe ambele părți la 4mm. Este perioada când sportivii japonezi introduc în tehnica jocului loviturile de ‘TOPSPIN’, care imprima mingii efecte deosebite.               

Anul 1950 aduce primele mari succese ale tenisului nostru de masă care prin echipa feminină reușește să-și treacă numele în fruntea sporturilor din România.

Succesele se succed cu repeziciune datorita unor campioni de talia lui Szasz Sary și Ellei Constantinescu și culminând cu victoria cuplului Maria Alexandru – Geta Pitica în finala probei de dublu fete a Campionatelor mondiale de la Pekin, în 1961. Era singura probă în care jucătorii asiatici nu reusiseră să se impuna și nu puține au fost ziarele care au scris că "româncele au salvat onoarea Europei".            

    Maria Alexandru între 1953 şi 1979 a reprezentat de 12 ori România la Campionatele Mondiale, unde a cucerit patru titluri la dublu, unul la individual şi unul la dublu mixt.

A luat parte la zece ediţii ale Campionatelor Europene, iar în 1966 , la Londra a cucerit titlul la individual şi tot la simplu a obţinut argintul în 1976.

În 1960, a cucerit titlurile europene alături de Angelica Rozeanu, la dublu feminin, şi alături de Gheorghe Cobîrzan, la dublu mixt. În 1973 la 36 de ani, Maria Alexandru posesoare a peste 100 titluri de campioană internațională și a peste 50 de titulri de campioană republicană, este la un pas de a caștiga un nou titlu european la proba de simplu, însă ocupa locul secund.