PRIZA PALETEI

   Elemente și procedee tehnice.

 Elementele tehnice reprezinta actiunile de miscare fundamentale, caracteristice tenisulul de masă, în timp ce procedeele tehnice sunt modalitatile de executare a acestora  in conditiile concrete si variate aparute in timpul desfasurarii jocului.

Tehnica tenisului de masa s-a imbogatit prin aparitia unor noi elemente si procedee tehnice, s-a perfectionat datorita punerii in aplicare a celor mai noi descoperiri tehnico - tactice, bazate pe date stiintifice din ce in ce mai complexe.

Apariția materialelor de joc moderne, trecerea de la paleta acoperita cu cauciuc simplu la burete, de la softul cu strat nelimitat de burete la stabilirea unei grosimi acceptabile maxime, precum si aparitia softului "antitopspin", au dus la influentarea in mod spectaculos a tehnicii acestui sport, al carui numar de persoane practicante continua sa creasca.

Perfectiunea tehnicii s-a realizat pe fondul cresterii substantiale a vitezei de circulatie a mingii, prin scurtarea diferitelor faze ale loviturilor si prin modificarea conceptiei de joc, bazata acum pe incisivitate din ambele parti.

Valoarea jucatorilor este constituita în present de calitatile fizice deosebite ale jucatorilui, care dublate de calitati psihice corespunzatoare permit realizarea unor performante superioare.

În continuare enumeram elementele tehnice ,a caror descriere o vom face pe parcursul acestui capitol:

•       Priza paletei
•       Poziția de bază;
•       Deplasarile secifice la masa de joc;
•       Jocul de mijloc;
•       Atacul;
•       Apărarea;
•       Contraatacul;
•       Serviciul;
•       Preluarea serviciului;
•       Stopul.

Daca primele trei elemente tehnice (prize paletei, pozitia de baza si deplasarile specific la masa de joc) pot fi executate si in afara jocului, fiind cunoscute si sub denumirea de”elemente tehnice fara minge”, celelalte nu pot fi realizate decat in conditiile jocului efectiv,constituind elemente tehnice cu mingea.

Analiza acestora din urma o vom face tinand cont de faptul ca fiecare lovitura cuprinde trei faze:

1.       faza de pregatire a loviturii incepe din pozitia de baza si se termina in momentul retragerii maxime a paletei;

2.    faza de lovire propriu-zisa incepe din pozitia finala a partii pregatitoare si se incheie odata cu realizarea contactului dintre paleta si minge;

3.      faza de incheiere incepe imediat dupa impactul dintre paleta si minge si se incheie cu pozitia finala a loviturii.

       Fiecare fază a loviturilor va cuprinde descrierea analitică a actiunii bratelor, picioarelor si trunchiului, sublinandu-se si modul concret de sincronizare a principalelor actiuni efectuate de aceste segmente.

       Toate elementele si procedeele tehnice vor fi descrise in aceasta lucrare de pe pozitia jucatorului care loveste bratul drept, adaptarea pentru stangaci fiind insa o problem simpla, usor de rezolvat.

Priza paletei

Priza paletei, prin care se intelege modul corect de a tine paleta in mana in timpul desfasurarii jocului, reprezinta unul din elementele pe care se bazeaza insusirea si perfectionarea tehnicii tenisului de masa.

Intr-o maniera generala putem distinge doua feluri de a tine paleta in mana:

a.       priza clasica (europeana);

b.       priza toc.

a) Priza clasică  

Maniera de joc a acestei prize, permite ambelor fete ale paletei sa fie utilizate.

Degetul aratator este mentinut intins pe reverul paletei, iar degetul mare, paralel cu degetul aratator, pe partea dreapta a acesteia, in timp ce manerul paletei va fi prins de celelalte trei degete. Priza paletei este corespunzatoare atunci cand toate procedeele tehnice pe care se bazeaza jocul se executa fara modificarea ei.

Manerul paletei nu trebuie tinut prea strans ci cat mai simplu si natural, fara crispare, strangerea exagerata a paletei duce la obosirea mai rapida a antebratului, diminuand simtul mingii si finetea miscarilor.

Aceasta priza clasica are un grad mai mare de libertate a executarii loviturilor in comparatie cu priza toc deoarece miscarile de antebrat au unghiul mai mare iar incheietura pumnului ( poigne-ul ) este mult mai liber si relaxat și este cea mai des folosită și întâlnita in aceste sport la toate nivelurile de joc.

La serviciu, deseori se schimba priza paletei pentru a putea lovi cu cat mai mult efect mingea, efectul mingii find amplificat iar mingea sa fie directionata cu o precizie mult mai mare. De obicei aceasta priza se realizeaza cu doua degete si anume degetul aratator si degetul mare fara ca celelalte trei sa tina manerul, deoarece cele trei degete care tin manerul pot amplifica saritura mingii si pot reduce efectul imprimat. În imagine putem observa priza clasică a jucătorului de top Ma Long din China. 

Priza toc (asiatica)

Denumirea de priza toc este data de modul în care paleta este ținută în mână, ca și cum am vrea să scriem cu ea. Degetul mare și indexul cuprind mânerul așezându-se apropiate pe aceeași parte a paletei, în timp ce celelalte trei degete sunt sprijinite pe partea opusă. Maniera de dispunere a degetelor pe paletă dă naștere unor variante ale prizei toc.

În condițiile jocului actual, bazat pe forță, în care automatizarea atinge cote deosebite, rolul poigneu-lui este în scădere, astfel încât aceasta priză nu mai constiuie un mare avantaj.                                                                                                                       Dacă loviturile cu forehandul pot fi executate la fel de bine ca și cu priza clasică, în schimb cele din rever sunt realizate cu o mișcare mult mai puțin naturală, priza toc necesitând în această situație o mișcare de supinație pronunțată. Acesta este motivul pentru care majoritatea practicanților cu astfel de priză se bazează pe loviturile de forehand, a căror execuție necesită calități fizice deosebite pentru a acoperi o treime sau toată suprafața mesei.

De asemenea în cazul prizei toc apar variații în funție de modul in care sunt așezate degetele in jurul mânerului și cele de pe suprafața paletei. În aceste imagini putem observa priza toc pe care jucatorii de top o folosesc in joc și anume: Riu Su Min (Coreea); Ma Lin (China) .