COMPLEXITATEA TACTICII ÎN TENISUL DE MASĂ.

Tactica Tenisului de Masă

   Este cunoscut faptul că un atac puternic în tenisul de masă poate imprima mingii o viteză de aproape 50 m/sec, ceea ce înseamna o medie de 180 km/h. 

    Loviturile normale imprimă mingii viteze între 10 si 20 m/sec. Lungimea mesei fiind numai 2,74 m, înseamnă că în câteva fracțiuni de secundă jucătorii  trebuie să efectueze o analiză mentală care să le permită alegerea celei mai bune soluții în vederea ripostei. În cazul unui ritm rapid de joc un jucător lovește mingea la fiecare 0,4 sec, având la dispoziție numai 0,2 sec până la noua lovitură.

În aceste condiții procesele rapide de analiză, sinteză, comparație și generalizare desfășurate de la:

•   Vizualizarea în ansamblu a intenției de joc a unui jucător prin transmițătorii oculari;
•  Transmiterea imaginii în scoața cerebrală (creier), și procesarea deciziei de executare a unui procedeu tehnic eficient ca raspuns; 
•    Emiterea de impulsuri nervoase de la scoarța cerebrala prin sistemul nervos central, catre toți muschii implicați în acțiunea ce va avea loc ca și raspuns împotriva procedeului tehnic ales de catre adversar;
•  Viteza de executare în cel mai scurt timp posibil a procedeului tehnic propus.

Se vor executa în aproximativ 0,2 secunde la fiecare lovitură în parte. 

Pe de alta parte, specificul sportului fiind punctarea fiecarei greșeli tehnice se poate contura în mod greșit ideea că tehnica primează, tactica fiindu-i subordonată.

Tactica este cea care oferă posibilitatea etalării pe parcursul meciurilor a unor adevărate încleștări de forțe intelectuale și psihologice si nu numai a unor întreceri privind gradul de automatizare a unor mișcări.

Fiind vorba de o performanță și creatoare intervenție a rațiunii în lupta sportivă, tactica este un proces de gândire ce se concretizează printr-o selecționare și aplicare adaptată a procedeelor tehnice însușite, și printr-o valorificare a calităților motrice, psihice și a cunoștințelor de ordin teoretic  ale sportivului, la situațiile concrete apărute spontan în timpul meciurilor și concursurilor, etc. 

 În vederea obținerii unei eficiențe maxime, jucătorul de tenis de masă trebuie să țina cont și de alte aspecte privind: 

• poziționarea adversarului;
• citirea intențiilor; 
• intensitatea  efectelor imprimat mingilor;
• forța loviturii; 
• direcționarea mingii;
• citirea traiectoriei;
• poziționarea noastră ca răspuns.

  Pe langă toate acestea trebuie luat în considerare desfășurarea corectă și concretă a jocului, deficiențele manifestate de adversar și posibilitățile proprii de care dispune acesta.

Activitatea jucătorului în concursuri este deci deosebit de complexă, procedeele tehnice constituind doar mijloace pe care gândirea tactică le transformă în acțiuni de luptă sportive.