PLANUL TACTIC. CUM SĂ REACȚIONAM LA STRES???

Planul tactic

Ținându-se în permanență cont de principiile expuse, înaitea fiecărui meci se stabilește un plan tactic, prin alegerea celor mai potrivite căi de lupta împotriva adversarilor ce urmează a fi întâlniți.     

În elaborarea planului tactic se folosește experiența întâlnirilor anterioare cu acești adversari, precum și obsevațiile făcute în ultimele lor concursuri și antrenamente.

Caracteristicile de baza ale planului tactic sunt:

·        Accesibilitatea

   Planul tactic trebuie să fie pus în concordanță cu posobilitățile tehnice ale sportivului. Planul tactic este deci “accesibil” doar dacă corespunde nivelului executantului sau particularităților sale tehnico-tactice, fizice și psihice.

Pentru ca planul tactic să poate fi aplicat cu eficiență maximă este bine ca în concursuri, sportivii să fie însoțiți de antrenorii care i-a pregătit în ultima perioadă, deoarece numai aceștia vor da indicații în concordantă cu posibilitațile de moment ale jucatorilor.

Planul tactic trebuie să fie simplu, usor de înțeles și de realizat.

·         Raționalismul

  Planul tactic reprezintă concluzia logică a analizei amănunțite a tuturor factorilor care influențează stabilirea lui. Planul tactic rațional ține cont de posibilitățile adversarului, evitând preferințele și insistând asupra punctelor lui vulnerabile, cunoscute sau descoperite.

Planul tactic trebuie conceput ținandu-se cont de faptul că și adversarul se pregătește pe baza acelorași principii, acționând în conformitate cu deficiențele noastre în scopul valorificării la maximum a capacitatilor sale.

·         Elasticitatea

Orice soluție tactica este buna numai în măsura în care reușește să contracareze planurile adversarului, contribuind astfel la obținerea victorie finale. 

Modificările survenite în tactica adversarului pe parcursul meciului, produc schimbări în planul tactic conceput inițial, adaptându-l la noile condiții ale jocului. Deci planul tactic nu trebuie considerat ca ceva fix, rigid, imuabil, el creând doar un cadru general cu posibilități nenumarate de rezolvare a situațiilor mereu schimbătoare, prin contribuție și imaginație personală. 

În acest scop imaginația jucatorului de tenis de masă trebuie permanent stimulată și canalizată în sens pozitiv,  stând la baza apariției unor scheme și sisteme noi de joc. Sfaturile permanenete, date în timpul desfașurării meciurilor, cu indicații după fiecare punct au repercusiuni grave în privința formării unei gândiri tactice corespunzătoare la jucătorul care devine astfel un simplu executant, planul tactic transformându-se într-o caracteristică a antenorului.

Planul tactic cuprinde o serie de scheme tactice care nu sunt altceva decât complexe de procedee tehnice folosite de jucător în mod stereotip, tipizat, în scopul de a deruta adversarul și de a pune în valoare proprietățile calității. 

Folosirea de prea multe ori în cursul unei partide a acelorași scheme tactice, va elimina elementul surpriză și va permite adversarului să-și ia toate măsurile de contracarare a acțiunilor respective. 

Aplicarea celor mai eficiente scheme tactice în momentele decisive ale jocului constituie o soluție ce poate da rezultate deosebite.

Scheme tactice se întalnesc atat în momentele fixe ale jocului, cât și în timpul desfășurării acestuia.

În mod exemplificativ în continuare, putem înșirui câteva acțiuni care se pot transforma prin adaptarea la particularitățile fiecărui jucător în parte, în scheme tactice :

·    serviciu cu efect spre rever urmat de lovitură decisivă executată cu forehandul, direcționată tot spre reverul advers;

·    serviciu cu efect spre rever urmat de topspin pe aeeeași direcție și încheiere decisivă cu forehandul spre coltul drept al adversarului;

·    din joc de contre liber dirijate trecerea în tăietură spre reverul advers, urmată de topspin și încheiere decisiva cu forehandul in linie;

·    din joc de contre rever în diagonală, întărirea unei lovituri și dirijarea ei extra-laterală, urmată de rapida deplasare specifică spre stânga și lovirea decisiva cu forehandul în lung de linie;

·  din joc de aparare cu o taietură de intensitate mare, respingerea netăiată a mingii, urmată de un contraatac decisiv cu forhandul în diagonală;

·    în cazul unei palete cu anti-topspin sau chiar cu cauciuc simplu pe rever, retragerea rapida spre coltul drept al mesei și lovirea tăiată a mingii cu acest material, urmată de retragerea spre stânga și încheierea decisiva a punctului cu ajutorul forehandului etc.

Toate acestea ca și multe altele care pot fi concepute de jucători și antrenori constituie scheme tactice care trebuie repetate de cât mai multe ori în timpul antrenamentelor, în vederea automatizării lor, dar care trebuie folosite bazându-ne pe principiul alternanței lor pentru a ridica la maximum gradul lor de eficacitate.

   Conceptia de joc

Particularitățile sau caracteristicile manifestate de un jucător în aplicarea tacticii, stabilesc concepția de joc a acestuia. Concepția de joc pentru fiecare sportiv în parte este stabilită de către antrenor în urma unor studii în care trebuie să folosească experiența sa, dar și a altor specialiști, studii bazate pe orientarea jocului pe plan național, dar mai ales pe tendința de dezvoltare a tenisului de masă pe plan mondial.

Analizând evoluția tenisului de masă, precum și caracteristicile actuale ale acestuia constatăm că se disting destul de clar patru concepții de joc bine conturate, bazate pe diferite proporții între procedeele tehnice folosite.

Aceste concepții duc la formarea următoarelor profiluri de jucatori :

jucători pur ofensivi;

jucători compleți pe bază ofensivă;

jucători compleți pe bază defensivă;

jucători pur defensivi.

Profilul de joc pur ofensiv

Concepția de joc bazată pe procedee tehnice de atac, contraatac și topspin duce la formarea profilului pur ofensiv, caracterizat prin dinamism și agresivitate susținută, prin imprimarea unei mari viteze de circulație a mingii, care solicită viteza de reacție și de execuție la cele mai înalte cote. 

Acești jucători rămân în permanență în apropierea mesei de joc, până la cel mult un metru distanță de linia de spate a acesteia, orice îndepărtare mai mare fiind întâmplătoare, nespecifică.

Numărul relativ restrâns al procedeelor tehnice folosite de jucătorii pur ofensivi cere însă un mare grad de automatizare și eficiență a acestora.

Profilul de joc pur ofensiv poate să se bazeze pe o singura lovitura decisivă (care de obicei este forehandul) sau în cazul cel mai fericit pe lovituri decisive atât cu forehandul, cât și cu reverul.

Acest aspect duce la o subclasificare a profilului de joc pur ofensiv :

Profilul pur ofensiv complet se bazează pe următoarele procedee tehnice:

• contre forehand și rever de intensitate mică, medie și mare, de lângă masă și din imediata ei apropiere;
• atac forehand și rever pe mingi tăiate;
• topspin cu forehandul și cu reverul;
• preluare topspin din ambele părți, prin retopspin și prin atac direct;
• servicii cu și fără efecte.

Profilul pur ofensiv bazat pe forehand se întemeiază pe următoarele procedee tehnice:

§    contre forehand de intensitate mică, medie și mare, de lângă masă sau foarte aproape de ea, de pe suprafața de 3/4 a mesei;

§     contre rever de intensitate mică și medie, de lângă masă și din imediata ei apropiere;

§     topspin cu forehandul;

§     atac forehand pe mingi taiate, pregătitor și decisiv;

§     atac rever pe mingi tăiate, pregătitor ;

§     preluare topspin prin învăluire din ambele părți și prin atac direct cu forehandul;

§     servicii cu și fără efecte.

   

 Profilul de joc complet bazat pe ofensivă

Este concepția bazată pe procedee tehnice de atac și contraatac în care jucătorul intercalează loviturile tăiate de apărare, folosind totodată în proportie mai mare jocul de mijloc, în funcție de posibilitățile tehnice ale adversarilor și de intențiile tactice ale acestora.

Jucătorii compleți, bazați pe ofensivă trebuie să aibă capacitatea de însușire a unei game variate de procedee tehnice pe care le execută atât din imediata apropiere a mesei, cât și de la semidistanță, orientarea lor tactică plecând de la ideea alternării preluării și cedării voite a initiativei.

Ca și în cazul pur ofensivilor, jucătorii compleți pe baza ofensivă pot să posede lovituri decisive de atac și contraatac din ambele părți sau iși vor perfecționa o singură lovitură decisivă care în marea majoritate a cazurilor este forehandul, deoarece din punct de vedere biomecanic lovitura din dreapta oferă posibilități mai mari de imprimare a unei forte corespunzatoare.

Profilul de joc complet, bazat pe ofensivă, cu  lovituri decisive din ambele părți se bazează în special pe următoarele procedee tehnice:

§    contraatacul de intensitate mică, medie si mare din imediata apropiere a mesei și de la semidistanță, la fel de bine executate cu forehandul cât și cu reverul;

§     atac pregătitor și decisiv din forehand și rever pe mingi taiate;

§     topspin din ambele părți;

§     preluare topspin prin învăluire din ambele părți;

§     joc de mijloc tăiat și din semizbor din ambele părți;

§     apărare tăiata din ambele părți;

§     servicii cu și fără efecte;

§     contre de la distanță;

§     preluare topspin prin apărare tăiată, prin atac direct și prin retopspin;

§     stopul;

§     lobul etc.

Profilul de joc complet bazat pe ofensivă, cu lovituri decisive doar cu forehandul:

Acest tip de jucător iși construiește jocul cu ajutorul următoarelor procedee tehnice:

§     contre forehand de intensitate mică, medie și mare, de lângă masă și de la semidistanță, de pe suprafața de 3/4 a mesei;

§     contre rever de intensitate mică și medie, de lângă masă și de la semidistanță;

§     atac forehand pregătitor și decisiv, de pe suprafața de 3/4 a mesei;

§     atac rever pregătitor;

§     topspin din ambele părți;

§     preluare topspin prin învăluire din ambele părți;

§     apărare tăiată din ambele parți sau dintr-o singură parte (de obicei din rever) ;

§     joc de mijloc tăiat și din semizbor, din ambele părți;

§     servicii cu și fără efecte.

Și în acest caz se pot întâlni o serie de procedee tehnice ajutătoare ca de exemplu : contrele de la distanță, preluarea topspin prin tăietură sau atac direct, loburile, stopul etc.

   Profilul de joc complet bazat pe defensiva

Concepția de joc construită în principal pe procedee tehnice defensive și pasive, dublate însă de procedee tehnice ofensive în vederea finalizării unor acțiuni, duce la formarea profilului complet pe baza defensivă caracterizat de un dinamism și o agresivitate moderată.

Poziția de bază mai îndepărtată a acestor jucători a căror distanță față de linia de spate a mesei ajunge la 2 - 3 m, duce la un ritm de joc mai lent, cu o viteză de circulație a mingii mai scăzută.

Ca și în cazul pur ofensiv sau celor compleți bazați pe ofensivă, jucătorii bazați pe defensivă pot poseda lovituri incisive de atac și contraatac din ambele părți sau doar dintr-o singură parte (de obicei tot din forehand).

Profilul de joc complet bazat pe defensivă, cu lovituri decisive din ambele parți:

                Procedeele tehnice cele mai folosite sunt:

§     apărare tăiată forehand și rever;

§     joc de mijloc tăiat și din semizbor din ambele părți;

§     atac pregătitor și decisiv pe mingi tăiate, forehand și rever;

§     topspin din ambele părți sau doar cu forehandul;

§     preluare topspin prin tăietură și învăluire din ambele părți;

§     servicii cu și fără efecte.

Acești jucători vor mai putea folosi însă și alte procedee tehnice ca de exemplu: contrele decisive de la semidistanță sau chiar distanță, din ambele părți, loburi de la distanță, preluare topspin prin retopspin din ambele părți etc.

Profilul complet pe baza defensivă, cu o singură lovitura decisivă

Presupunând că lovitura decisivă se execută cu forhandul, jucătorii încadrați în acest profil de joc vor folosi în special:

§     apărare tăiată forehand și rever;

§     joc de mijloc tăiat și din semizbor, din ambele părți;

§     atac forehand pregătitor și decisiv, pe mingi tăiate, de pe 3/4 a mesei;

§     topspin cu forehandul de pe suprafața 3/4 a mesei;

§     preluare topspin prin tăietură și învăluire din ambele părți;

§     servicii cu efecte diferite.

   Profilul de joc pur defensiv

   Acest profil de joc se bazează în exclusivitate pe procedee tehnice defensive și pasive:

§     apărare tăiată forehand și rever;

§     joc de mijloc forehand si rever, tăiat și din semizbor.

Cu un bagaj tehnic atât de sărac nu se poate face față nivelului ridicat la care a ajuns tenisul de masă. Oricât de bună ar fi defensivă realizată, nedublată fiind de lovituri ofensive ea va fi ușor depășită.

Situaţii tactice speciale

Pe lângă loviturile şi strategia abordate până acum, există şi alte variabile care pot afecta jocul prestat, şi anume:

• tipul adversarului;
• capacitatea psihică de concentrare.

Abilitatea de a folosi toate acestea poate face diferenţa dintre un învingător şi un învins. În continuare, sunt oferite câteva sugestii care pot ajuta în pregătirea jucătorilor.

a. Jocul împotriva jucătorilor de forţă

Jucătorii care se bazează pe un joc agresiv posedă, de obicei, lovituri tari din spatele și de lângă masă, topspinuri decisive, smash-uri puternice. Calitatea lor este puterea de lovire a mingii, imprimând un efect și o viteză mare . Vulnerabilitatea lor ar putea consta în lipsa de răbdare, mobilitate şi regularitate; este dificil să lovească cu aceeaşi forţă pe durata unui meci întreg. Urmărirea aceste puncte slabe şi anticiparea lor sunt esențiale pentru contracararea acestor tipuri de jucători . Intimidarea față de acest tip de jucători este o greșeală tactică, ei putând fi învinşi.

Sfaturi tactice generale:

• "Scurtarea" jocului. Mingile vor trebui direcționate pe cât posibil în apropierea fileului în așa fel încât adversarul să nu poată ataca;
• Dacă adversarul este foarte bun în raliuri, ele vor fi pe cât posibil evitate prin lovituri surprinzătoare ca loviturile de tăietură sau block;
• Încercarea "calmării" jocului;
• Încercarea de a nu surprinde unele situaţii și cazuri în care nu se pot returna atacurile adversarului;
• Trimiterea mingii direct în adversar;
• Propunerea ca obiectiv ca prelungirea unui punct să depășească mai mult de patru lovituri indiferent de cine caștigă punctul.etc...

b. Jocul împotriva jucătorilor bazaţi pe regularitate

Poate fi foarte frustrant să joci contra jucătorilor care recuperează totul - returnează mereu mingile, dar fără forţă. Aceştia nu sunt jucători care să intimideze pe cineva şi probabil nu vă impresionează calitatea loviturilor lor. Dacă îi priviţi la încălzire sau jucând cu altcineva, tendinţa este de subestimare. Problema este că mingea pare să se întoarcă din orice minge jucată fie atac sau apărare, indiferent cât de bine sunt executate loviturile. Respectivii jucători îşi cunosc calităţile şi slăbiciunile şi îşi construiesc jocul între aceste limite. Această atitudine poate fi folosită de toţi cei care practică tenisul de masă. Mai jos, sunt prezentate câteva idei legate de tactica pe care trebuie s-o abordaţi împotriva acestor „roboţi” ce trimit mereu mingea înapoi.

• Determinarea adversarul să avanseze la fileu;
• Lovirea cu mai multă forţă;
• Atacul din serviciu;
• Evitarea "intrării" în jocul adversarului;
• Adversarul nu trebuie subestimat ci din contră, tot jocul trebuie jucat cu cea mai mare seriozitate;

c. Jocul împotriva stângacilor

Stângacii au un avantaj extraordinar în tenisul de masă. Nimeni nu este obişnuit să joace cu ei, şi puţini sunt cei cărora le place să joace contra lor. Toate loviturile „cheie” executate par a fi direcţionate către forehand-ul stângacilor. Este necesar aproape un set pentru a „înţelege” traiectoria mingii servite de un stângaci. Singurul grup de jucători căruia îi displace să joace cu stângacii mai mult decât dreptacilor este format din...stângaci; şi lor le dezorganizează jocul. Numărul stângacilor de succes este aparent mult disproporţionat în raport cu cei care practică tenisul de masă.

Pentru a anula avantajele lor naturale putem lua în cosiderare următoarele:

• Reorientarea loviturilor, pentru a evita forehand-ul adversarului;
• Orientarea serviciului lateral  spre rever-ul adversarului;
• Plasarea serviciul de cele mai multe ori pe mijlocul terenului;
• Pregătirea unor noi strategii pentru serviciile executate de către adversar cu mai multă atenție pe rever;

d. Jocul împotriva unor adversari superiori valoric

După începerea meciului, vom încerca să nu ne facem mari probleme în legătură cu nivelul de joc al adversarului. Obişnuirea cu ideea de a-i face faţă iar cel mai bine este practicarea stilului propriu de joc.

Dacă teama domină, fiecare lovitură a oponentului va fi câştigătoare, se va juca sub nivelul posibilităţilor pe care le deținem. În situaţia în care ne relaxăm şi abordăm fiecare punct fără a gândi rezultatul meciului, putem juca mai bine chiar decât o facem de obicei. Jucătorii mai buni reuşesc să ridice nivelul de joc. Așadar trebuie căutat jocul împotriva acestor jucători superior valorici pentru a crește în valoare.

e. Jocul împotriva unor adversari inferiori valoric

Concentrarea este un lucru esențial în jocul cu acest tip de adversari, nu numai pentru ca pot crea probleme și pot surprinde ci și din faptul că jocul poate scădea în precizie iar înfrângerea în fața unui asemenea adversar poate afecta concentrarea psihică pentru următoarele meciuri, ducând chiar și la lipsa încrederii în propriul joc.

Este indicat încercarea unui joc cât mai precis, cu lovituri puternice și decisive atat cu forehandul cât și cu reverul. În cazul în care putem termina un set la zero, nu vom ezita. Nu trebuie pierdut nici un punct sau nici un set datorită compasiunii față de adversar, dacă jocul acestuia nu constituie o provocare pentru puterea de concentrare, mila nu aduce nici un plus în joc ci din contra ajută la un joc pasiv care poate avea urmări deteriorante ale urmatoarelor jocuri.

Pentru a ne pune în dificultate putem să ne antrenăm în diferite condiții și anume:

• putem oferi adversarului puncte înainte (imaginare, fără ca el să știe);
• putem juca folosind un anumit procedeu tehnic;
• putem folosi o singură parte a loviturii cum af fi forehandul sau reverul;
• putem folosi numai atacul sau numai apărarea etc...

f. Jocul în zone zgomotoase

Zgomotul poate distrage atenţia atunci când nu suntem obişnuiși. Dacă cei din apropierea terenului sunt destul de zgomotoşi pentru ca protestul nostru să fie justificat, îi vom ruga să păstreze liniştea sau încercăm să-i ignorăm. Dacă zgomotul provine de la trafic sau este provocat de unele activităţi ce se desfăşoară în apropierea terenului, încercăm să ne obişnuim cu el sau ne alegem un loc mai liniştit pentru a juca tenis de masă. Pe de altă parte, o dată ce am învăţat să jucăm pe un fond de zgomot ridicat, concentrarea noastră se va îmbunătăţi. Dacă reuşim să ne concentrăm în zone zgomotoase, atunci, în mod sigur, o putem face mult mai bine într-un ambient liniştit.

g. Jocul şi factorii perturbatori

Concentrarea în jocul de tenis de masă poate fi perturbată de următorii factori:

- jucătorii de pe terenurile vecine;

- persoanele din tribune;

- adversarul.

·         Jucătorii de pe terenurile vecine vorbesc, trimit neintenţionat mingi pe terenul pe care jucaţi, chiar se interpun pe direcţia deplasării, sau intră în câmpul vizual. Îi ignorăm cât putem. Nu urmărim meciurile lor, nu încercăm să le ţinem scorul. Ne concentrăm asupra meciului nostru.

·         În ceea ce priveşte persoanele din tribune sau de lângă teren care urmăresc meciul nostru, nu le acordăm prea multă atenţie. Unii jucători nu se pot abţine să nu arunce o privire pentru a vedea cine a observat ultima lor lovitură reuşită sau, în caz contrar, cine îi huiduie, ambele situaţii ducând la scăderea puterii de concentrare asupra jocului.

·         Adversarul ne poate distrage atenţia în mod deliberat folosind o serie de manevre, cele mai cunoscute fiind: întârzierea reluării jocului; discuţiile cu spectatorii, alți jucători, antrenorii etc...; dramatizarea unei situaţii după încheierea punctului, şi anunţarea unei mingi clare, în defavoarea noastră, doar pentru a ne irita.

Putem rezolva aceste situaţii în două moduri, fără să pierdem total concentrarea.

  Primul este de a ne spune că nimic din ceea ce ar putea face adversarul nu ne va deranja. Dacă ne aşteptăm ca adversarul să ne facă probleme sau dacă acestea apar pe neaşteptate, ne impunem să ne păstrăm echilibrul şi concentrarea, indiferent ce s-ar întâmpla. 

   Este o sarcină dificilă, cu atât mai mult atunci când pierdem; în această situaţie, efectul celei mai mici iritări se amplifică. Este mai uşor să ne concentrăm atunci când câştigăm decât atunci când pierdem. Dacă o politică neagresivă nu dă rezultate, atunci putem săabordăm persoana care ne deranjează şi să rezolvăm incidentul înainte ca meciul să continue.

     Oprim meciul, chemăm adversarul şi explicăm ce ne deranjează la el, dacă nu cooperează, cerem ajutorul arbitrului sau organizatorului.