PRINCIPII ALE TACTICII. CUM RASPUNDEM???

Principiile de aplicare a tacticii

Numărul principiilor de aplicare a tacticii fiind destul de mare, ne vom rezuma doar la câteva pe care le considerăm mai importante:

• Provocarea adversarului să comită greșeli și valorificarea lor.

În cadrul meciurilor, determinarea adversarului de a comite greșeli constituie scopul oricărui jucător de tenis de masă. Aceste greseli trebuie provocate în mod deliberat și organizat, neașteptând ca ele să se producă spontan. 

Pentru acest considerent se stabilește o tactică anumită. Dar ce înseamna de fapt “a gresi” în tenisul de masă?  Oare a înalța mingea mult peste nivelul fileului nu echivalează cu o greșeală deja consumată când mingea a intrat în fileu sau părăsește masa de joc? 

Răspunsul este clar afirmativ. Dar această greșeala va duce la câștigarea punctului doar daca jucătorul profită de ea, pentru a o valorifica. Caci în cazul în care mingea înalțată de adversar va fi doar repusă în joc în mod pasiv, acest principiu de aplicare a tacticii nu este respectat sau mai bine zis nu este respectat în întregime: s-a provocat greșeala adversarului, dar nu a fost valorificată. Și lupta pentru câstigarea punctului respectiv va continua…

Topspinul care inițial era un procedeu tehnic cu care se realizau direct punctele, a devenit pe măsura perfecționării preluării lui un element tehnic de inițiere cu care se încearcă înalțarea mingii de către adversar. Când acest lucru reușește, mingea trebuie lovită direct, decisiv în vederea încheierii punctului.

• Anticiparea acțiunilor.

Fiind o consecință directă a gândirii tactice, anticiparea acțiunilor reprezintă rezultatul unor operații logice: analiză, sinteză, comparație și generalizare. Ea se bazează pe observarea atentă a mișcărilor și gesturilor pe baza cărora se pot “ghici” intențiile adversarului, evitându-se astfel surprizele pregătite de acesta.

Anticiparea acțiunilor determină un bun plasament, dând posibilitatea sportivului de a se manifesta creator și de a-și menține în permanență inițiativa prin folosirea celor mai indicare procedee tehnice, corespunzătoare situațiilor concrete ale jocului.

Pentru a da rezultate pozitive, anticiparea trebuie dublată de o bună pregătire tehnică. De exemplu venirea unei mingi înalte în urma executării unui serviciu cu efect, urmată obligatoriu de o lovitură decisivă pentru valorificarea situației favorabile create.

Capacitatea de a anticipa acțiunile adversarului este influențată în mod hotărât nu numai de nivelul de perfecționare  tehnică, ci și de experiența dobândită pe parcursul anilor de pregătire tehnico-tactică și teoretică a jucătorului, gradul lui de concentrare a atenției etc.

• Surpriza

Aplicând acest principiu, sportivii trebuie să acționeze în mod cu totul neașteptat de adversari. Surpriza creată, provoacă derutarea acestora, obligandu-i la improvizații datorită anihilării capacității lor de a anticipa acțiunile și de a lua contramăsurile corespunzatoare.

Exemple pot fi nenumărate. Astefel, în cadrul unui joc bazat pe contre liber direcționate din ambele părti, trecerea într-o lovitură tăiată provoacă o surpriză, ca dealtfel și atacul unui jucator bazat pe defensivă, stopul pus după o serie prelungită de atacuri pregătitoare etc. 

Pentru a fi eficiente astfel de acțiuni nu trebuie repetate prea des în pofida calității deosebite a execuției lor tehnice.

Dar surprinderea adversarului se realizează în special prin planul tactic aplicat care trebuie să aducă de fiecare data ceva nou, neașteptat.

   Și în domeniul tacticii colective surpriza are un rol deosebit de important. Alcătuirea unei echipe poate să surprindă adversarii ca dealtfel și modul concret în care componenții acestei echipe vor fi repartizați pe foaia de arbitraj. 

Stabilirea cuplurilor ce urmează să joace în meciurile de dublu se face de asemena ținându-se cont pe lângă valoare jucătorilor și de această sarcină a tacticii.

•      Impunerea ritmului de joc convenabil

În tenis de masă ritmul de lovire a mingii are un rol deosebit fiind unul din elementele ce caracterizează fiecare jucător în parte. 

Existența unor preferințe, de a ramâne în permanență în imediata apropriere a mesei sau la semidistanță și de a folosi mai mult procedee tehnice ofensive sau defensive, conduce la apariția unor variate conceptii de joc, bazate pe ritmuri diferite de circulare a mingii. 

Impunerea celui mai convenabil ritm de joc constituie unul din dezideratele oricărui plan tactic fiind în atenția continuă a jucătorilor și antrenorilor.

Acceptarea de către un jucător cu o scăzută viteză de reacție și execuție, a unui permanent schimb de contraatacuri executate de lângă masă, constituie o greșeală tactică plecată tocmai de la nerespectarea principiului impunerii ritmului convenabil de joc. 

Având un adversar mai “rapid”, acesta va trebui să se îndepărteze puțin de masă, recurgând la combinarea lovitutilor ofensive cu cele defensive, care duc la scăderea ritmului de circulație a mingii.

Împotriva unui bun jucător defensiv folosim în exclusivitate  procedee tehnice ofensive cu tendița de “grăbire” a jocului. 

Este o tactică ce poate conveni acestuia, fiind mai indicate alternarea loviturilor pasive cu cele ofensive directe, decisive. În caz extrem se poate recurge și la avantajele oferite de “regulă activizării”, care presupune o primă perioadă de scădere la maximum, a ritmului de joc.