CUM DEVENIM MAI BUNI ÎN TENIS DE MASĂ???

 Principiile antrenamentului

Procesul de pregătire, în vederea îmbunătăţirii potenţialului bio-psiho-motric are la bază capacitatea organismului de a se adapta la diferiţi stimuli biologici, care determină reacţii organice, psihice şi afective. În momentul în care, corpul uman întâmpină dificultăți, greutăți fiind su un anume stres din cauza efortului, va crea anumite reacții de ADAPTARE la noi stimuli (factori de stres). 

Acesta reprezintă „totalitatea modificărilor morfo-funcţionale care realizează, în final, trepte superioare de evoluţie devenind mai capabile de supravieţiuire decât în etapele lor anterioare de exsitenţă”. Învățând noi mișcări și adaptându-ne la ele, corpul uman va reuși să depașească evoluând în perfecionarea acelor mișcări. 

Adaptarea omului la antrenament este strâns legată de starea de sănătate.

Sistemul principiilor antrenamentului are un caracter dinamic, dezvoltându-se și perfecționându-se odată cu introducerea metodelor moderne de pregătire a sportivilor, concepute ca urmare a unei practici îndelungate și a muncii de cercetare științifică, neglijată în ultimul timp în tenisul de masă din România.

În continuare vom face o trecere succintă asupra principiilor antrenamentului:

•      Principiul participării conștiente și active   

  Implică, conform denumirii, două laturi: participarea conştientă şi participarea activă a jucătorilor. Respectarea sa presupune îndeplinirea următoarelor cerinţe principale:

  Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor fizice din antrenament. 

     Jucătorii trebuie să fie conştienţi în privinţa efectelor practicării sistematice a exerciţiilor fizice asupra organismului propriu, dozării precise a efortului în funcţie de particularităţile individuale şi de obiectivele urmărite, corelării corecte între stimuli şi efecte, necesităţii unei succesiuni de mijloace sau sisteme de acţionare (chiar dacă nu întotdeauna acestea sunt şi atractive) etc. 

          Cu alte cuvinte, trebuie formată - jucătorilor - o motivaţie puternică şi corectă pentru practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme sau reguli se referă inclusiv la pauzele dintre repetări (ca durată şi conţinut), rolul condiţiilor igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului, refacerea după efort etc.

   Înţelegerea clară şi memorarea actelor şi acţiunilor motrice care se învaţă. 

       Jucătorii trebuie să înţeleagă mecanismul de bază al execuţiei actelor şi acţiunilor motrice care se însuşesc, concomitent cu memorarea acestui mecanism. De aceea, este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este programat materialul respectiv, cât de atractiv şi accesibil este pentru subiecţi, şi dacă are şi i se prezintă şi valenţele formative. 

           Nu este suficient să se execute bine un act motric sau o acţiune motrică (un exercițiu sau un element tehnic), ci trebuie ca subiecţii respectivi să cunoască cel puţin fazele fundamentale de execuţie biomecanică (de exemplu, "elan - bătaie/desprindere - zbor şi aterizare" pentru orice săritură!), să aleagă varianta sau soluţia cea mai bună în raport de condiţii şi să motiveze această alegere etc.

   Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea antrenamentului predat. 

   Foarte important este "activismul" jucătorilor, conştiinciozitatea lor în executarea actelor şi acţiunilor motrice (dar o execuţie conştientă și implicată, nu mecanică!). În acelaşi sens, jucătoii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unei soluţii, să adapteze la propriile particularităţi ce se predă, să aibă o atitudine critică - dacă este cazul - faţă de ceea ce se predă şi cum se realizează predarea etc.

  Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament. 

            Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate, adică - de fapt - capacitatea de autoapreciere obiectivă. Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate. În explicarea sau justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se facă apel la argumente de ordin relativ subiectiv (calitatea arbitrajului, comportamentul spectatorilor, calitatea instalaţiilor - materialelor - bazei sportive, lipsa de fairplay din partea "adversarilor" etc.)

            Aplicarea acestui principiu se realizează ținându-se cont de vârsta și dezvoltarea intelectuală a jucătorilor, precum și de gradul lor de pregătire în tenis de masă.