PSIHOLOGIA ÎN TENISUL DE MASĂ

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

   Înțelegem prin preparare psihologică nivelul de dezvoltare al calităților și proprietăților psihice ale sportivului, acelea de care depinde realizarea perfectă a activității sportive în condițiile extreme ale antrenamentului și competițiilor de tenis de masă.

     În prepararea psihologică directă, pentru o acțiune sportivă este necesar a stabili la fiecare sportiv timpul optim de concentrare a atenției fixat în timpul antrenementelor, creând un determinat stereotip dimamic. Prepararea psihologică directă pentru executarea unei acțiuni  are particularități de acord cu tipul de sport practicat, caracteristicile individuale și psihologice ale sportivului, calificarea sa sportivă și vărsta.

    În prepararea psihologică pentru concursul sportiv trebuie să ținem cont , în plus , că în competiții sunt condiții diferite de cele de antrenament, etc.

    Competițiile întotdeauna sunt cele mai importante pentru sportiv, prezenta susținătorilor, a televiziunii, radio, presa, se transformă în spectacol public și sportivul este evaluat, se valorează rezultatul preparării ce conduce la schimb de categorie, medalii, întotdeauna sunt adversari, participă arbitrii, sunt limitate numărul de încercari sau timpul executării probei și luarea deciziilor este limitată iar acestea se dezvoltă în condiții necunoscute.

Sportul si psihologia

    Randamentul psihologic este un sistem de infuență dirijat achiziției de abilități mentale ce sunt imprescriptibile pentru a îmbunătăți randamentul în înfruntarea diferitelor situații sportive și a competiției dar și ca dezvoltare a propriei persoane.

   Randamentul psihologic este analizat prin intermediul variabilelor:

•                 autoîncredere;
•                 controlul atenției;
•                 controlul vizual al imaginii (vizualizare);
•                 nivelul motivațional;
•                 controlul activării;
•                 controlul emoțiilor pozitive;
•                 controlul emoțiilor negative;

Abilități psihologice la sportivi

Abilitatile psihologice relationate cu randamentul sportiv:

•                 autoîncredere;
•                 controlul emoțiilor negative;
•                 controlul atenției;
•                 controlul vizualizării imaginii;
•                 nivelul motivaional;
•                 controlul emoțiilor pozitive;
•                 controlul atitudinii.

Autoincrederea

     Este o senzație și cunoștere, ce spune că poți să o faci, că poți să fii bun și să ai succes. Ingredientul de bază al autoîncrederii și al încrederii în sine este perceperea succesului. Nu este nimic mai sigur pentru a coborî autoîncrederea ca acumularea de eșecuri. Indiferent care este nivelul tău de talent și abilitate fizică, daca ai pierdut încrederea în tine însuți randamnetul tau va fi afectat.

     Autoîncrederea este variabila psihologică ce indică credința că se poate realiza satisfacător o conduita dorită. Investigațiile au demonstrat că încrederea este factorul cel mai important care distinge sportivii de elita de cei de nivel inferior.

     Cu un mai mare grad de autoîncredere, mai sigur va fi sportivul și în consecință, mai mult va crede în capacitatea lui de a dezvolta abilități și competențe necesare atât mentale cât și fizice, care să-i permită să atingă nivelul maxim potențial. Fără îndoială, un exces de încredere poate prejudeca, pentru că poate provoca sportivullui, gândul de a subestima adversarul, să scadă capacitatea sa de concentrare și va ajunge să greșească în execuții.

    Relația între încrederea în sine și randamentul sportiv formează un grafic în "U" inversat în care dacă se mărește încrederea în sine se măreste randamentul, dar exista un punct în care un exces de încredere în sine poate face să scadă randamentul. (Când pionul se considera regină)

     

   Oamenii în general, fie copii sau adulți preferă activități și împrejurimi cu care ei se simt competenți și evită tocmai acele situații în care senzațiile lor sunt contrare. Această variabilă afectează nivelele motivaționale, consumul energetic, emoțiile și gânduri pozitive, capacitatea de concentrare a atenției, abilitățile pentru a manevra presiunea, rezistența fízică și probabilitatea de a se accidenta fizic.

   Există o relație directă între încredere în sine și reușită. Atleții încrezători, se gândesc asupra acțiunii ce o vor dezvolta intr-o manieră distinctă. Gandul pozitiv al sportivilor încrezători conduce cu o probabilitate mai mare, la sentimente (pozitive), competente și la o bună execuție, în aceași masură în care neîncrederea de care dau dovadă sportivii, conduce probabil la sentimente negative și la execuții slabe.

Controlul înfruntării emotiilor negative

  Controlul propriilor emoții negative, precum frica, rușinea, frustrarea, invidia, resentimentul, supărarea sunt cauza rezultatelor foarte slabe din competiții. A menține calmul, a fi relaxat și concentrat este direct relaționat cu abilitatea de a menține energia negativă la minim.

Controlul atenției

     Abilitatea de a menține concentrarea continuă în ceea ce se face, este fundamnetală pentru bunul randament al jucătorului de tenis de masă. Controlul atenției nu este alt lucru decât abilitatea de a sincroniza elementele tehnice importante.

Controlul vizual al imaginației

   Sportivii folosesc practica imaginară pentru a îmbunătați atât abilitățile psihologice cât și fizice. Aplicațiile includ îmbunătățirea concentrării, intărirea încrederii, controlul raspunsurilor emoționale, învată și practică strategii și abilități sportive.

   

   Imaginația este o alta abilitate psihologică care, fără îndoială, afectează randamentul sportiv. Imaginația lucreaza toate simțurile, ne face capabili de a recrea experiente sportive trecute, și poate crea experiente viitoare în mintea noastra. Este o tehnica mentala ce ''programează'', mintea umana pentru a raspunde, după cum se programează, cu o serie de indicații dinainte decise în timp și spațiu.

    Vizualizarea este învățarea sau îmbunatățirea a unei abilități motoarii prin intermediul reprezentării mentale, fără să se facă nici un exercițiu fizic simultan, ceea ce se cunoaște ca practică imaginată.

       Ea provoacă crearea sau recrearea de experiențe în minte. Este o formă de simulare, ce implică întoarcerea la memoria de blocuri de informații, depozitate din tot felul de experiențe, și modelarea sa în imagini semnificative.

    Vizualizarea are diferite folosințe, dintre care se includ: reducerea anxietății, crearea de încredere, marirea concentrației, recuperarea de accidentări fizice și antrenamentul de abilități și strategii specifice.

Tipuri de vizualizare

        Internă și externă.

    Nu este necesară utilizarea a uneia intr-o formă exclusivă, ambele tipuri de vizualizare implică nu doar viziunea ci și simțurile auditiv, kinestezic, tactil și olfactiv.

    Vizualizarea internă se referă la reprezentarea mentala a execuției unui procedeu tehnic, vazută dintr-o poziție de avantaj, din perspectiva primei persoane, imaginile subliniază senzatia de mișcare și practica imaginată este centrată în tehnica mișcării cu obiectivul de a fi reprodus într-o fază atemporală. (Aceasta prectică a fost dată uitării în zilele noastre, pe timpuri când Romania producea campioni în toate disciplinele, REPREZENTAREA MENTALĂ pe hartie timp de o ora la antrenor acasă era ceva OBLIGATORIU).

       

    În vizualizarea externă, persoana se reprezenta pe sine într-o perspectivă a unui observator extern, ca și cum s-ar vedea într-un film, unde în plus de a vizualiza acțiunea proprie, se analizează reacțiile oponenților și contextul sportiv unde se desfășoară situația imaginată.

   

    Sportivii experți schimbă și combină constant vizualizarea internă cu externă și invers, în funcție de obiectivul pe care îl urmarește vizualizarea.

        Din punct de vedere al randamentului, capacitatea de a obține o reprezentare mentala buna, clară și controlabilă,  se realizează daca este rezultatul unei perspective externe sau interne.

Teorii explicative ale practicii imaginate

   Teoriile care analizeaza relația între practica imaginativă și randamentul sportiv s-au dezvoltat sub doua perspective:

      În primul rând teoria psiho-neuro-musculară, menține ca practica imaginată a mișcării sportive poate produce excitare în mușchi, care este similară cu cea produsă de execuția fízică a acțiunii citate. Aceasta este din cauza faptului că evenimentul imaginat nu produce o mișcare în aparatul locomotor, ci există mesaje diferite subliminale ce sunt trimise de la creier până la mușchi.

               

         Diverse studii (Slade, Lander și Martin 2002, Smith și Collins 2004) au demonstrat activitate electrică cu practica imaginată de gesturi sportive, această teorie explicativă este cunoscută ca teoria psiho-neuro-musculară bazată în afirmația că practica imaginată ajută în a dezvolta o schemă motorie pentru execuția de un tipar muscular specific.

      Prin imaginație sportivii pot îmbunătăți canalele neuronale pentru anumite mișcări reprezentative în tenis de masă. Prin intermediul tehnicii de repetare mentală, sportivul vizualizează acțiunile, tehnicile și tacticile execuției sportive într-o forma foarte reala ceea ce permite învățarea și perfecționarea repertoriul său tehnico - tactic.

   În schimb acele persoane care se consideră ineficiente în a putea imagina, evită acțiunile dificile, reduc eforturile și se dau învinși în fața dificultăților, accentuează deficențele lor personale și micșorează aspirațiile, suferă în mare masură de anxietate. Aceste semne de întrebare asupra propriei persoane micșorează randamentul  de orice fel iar încrederea de sine scade.

Teoria activării

    

    Sportivii care au succes, au fără îndoială abilități bine dezvoltate a controlului de vizualizare al imaginii. Bunul randament în sport cere sportivului  să aibă capacitatea de a schimba stilul de gândire rațional, logic și deliberat la unul mult mai spontan, liber și instinctiv.

Nivelul motivational

     Este o abilitate de a putea menține nivele înalte de automotivare. Sunt componente esențiale ale motivării, puterea de a fixa obiective cu un simț bun, programând o normă continua de succese zilnice și un bun control al esecului.

Motivarea

    Motivarea este direcția și intensitatea efortului, înțelegând directia efortului ca: acțiunea când individul se apropie, caută sau se simte atras de anumite acţiuni, şi intensitatea efortului ca fiind cantitatea de voinţă a unei persoane spre o anumită acţiune.

         În final motivarea în aria sportivă, este produsul unui grup de variabile sociale, ambientale şi individuale ce determină alegerea unei activităţi fizice sau sportive, intensitatea în practica acestei activităţi, persistenţa sau abandonul acesteia.

Teoria motivarii succesului

     O mare parte a investigaţiilor şi lucrărilor ce se duc la bun sfarsit în vederea motivării în tenisul de masă și nu numai, se concentreaza în motivarea succesului.

     Conceptul de motivarea succesului se referă la acea necesitate a persoanei de a obţine ceva difícil; domina, manipula, sau organiza obiecte fizice, persoane sau idei, realizând-o cu cea mai mare viteza şi independenţă posibilă, depăşi obstacolele, pot atinge un înalt nivel depaşind asteptarile sale în a concura cu ceilalti şi a-i depaşi, îmbunătăţi propria imagine cu ajutorul exerciţiului şi al talentului.

Teoria motivării intrinsecă-extrinsecă (internă - externă)

      Motivarea internă a sportivilor ne indică gradul de motivare pe care o posedă un sportiv din interiorul sau, pentru a înfrunta o acțiune determinată. Nu depinde de ajutor extern ci numai de ajutorul intern și este relaționată cu autodepășirea, cu îmbunătățirea rezultatelor sale, cu satisfacția personală dată de dezvoltarea fízică și psihică.

Motivație înaltă

       Sunt sportivi care au luat decizia de a pune sportul ca obiectiv prioritar, ajungând la un compromis cu viața lor personală, socială, familială, dedicând foarte mult timp antrenamentelor și competițiilor.

    Acest compromis implică realizarea activitații sportive cu maximum de efort și dedicare, știind că este munca zilnică, ceea ce permite să se atingă un nivel superior în tenis de masă. Sportivii cunosc importanta de a stabili obiective realiste, atât de rezultat cât și de execuție, pentru ca acestea să supuna o provocare pentru el, o motivare continua în fiecare antrenament cu obiectivul unei îmbunătățiri continue.