Valorificarea la maximum a aptitudinilor proprii fiecărui sportiv este una dintre cerințele formulate de principiul individualizării. Acest proncipiu stă la baza pregătirii în sportul de performanță, nu numai în tenis de masă, indiferent că sportivii se pregătesc pentru competiții de simplu sau de dublu.
Individualizarea este una dintre cerințele principale ale pregătirii în tenisul de masă, antrenorul acordând atenție fiecărui sportiv, în funcție de potențialul acestuia, de calitățile sale motrice, de experiență și personalitate, dar ținând seama și de specificul pregătirii în proba practică. Aplicând acest principiu, tehnicienii stabilesc pentru fiecare sportiv, programele de pregătire, curente și de perspective, programe care trebuie să fie individualizate potrivit particularităilotr sportivilor, în funcție de sex, de indicii calităților motrice și ai dezvoltării psihice, de capacitatea lor tehnică și tactică, etc.
Trebuie făcută distincția între principiul individualizării și: metoda de lucru, munca individuală a antrenorului cu fiecare sportiv în parte, activitatea de corectare a tehnicii sportivului sau cea de învățare a unor scheme tactice. Individualizarea procesului de instruire se extinde asupra tuturor jucătorilor de tenis de masă, indiferent de nivelul la care au ajuns. Pentru folosirea cu succes a acestui principiu, antrenorul trebuie să dispună de cât mai multe informații de biologie și fiziologie, dar și de psihologie, privind comportamentul în antrenamente, în competiții, date despre adversari și condiții de desfășurare a competiției, în funcție de aceste informații selectând cele mai eficiente mijloace și metode.
Antrenamentele aplicate unui jucător tanăr de tenis de masă trebuie să difere de cele aplicate jucătorilor seniori având în vedere caracteristicile vârstei acestuia, adversarii pe care-i va întâlni, etc.
O analiză cuprinzătoare a efectelor antrenamentelor la vârsta juniorilor recomandată pregătirii după nivelul de toleranță, ținându-se seama de capacitatea de efort a fiecărui individ și de următorii factori:
- Vârsta biologică la copii și juniori și realizarea unei pregătiri multilaterale și moderate;
- Vârsta la care se începe practicarea sportuluise stabilește în funcție de efortul cerut sportivului, de încărcătura din antrenamente, având în vedere și refacerea după efort;
- Capacitatea individuală pentru efort și performanță, rolul factorilor biologici și psihologici care determină capacitatea de efort; starea de sănătate; conținutul, încărcătura și randamentul în pregătire;
- Colaborarea permanentă dintre antrenor, medic, psiholog și ceilalți specialiști; (la noi este inexistent)
- Rolul factorilor externi: familia, școala, etc.
- Realizarea unui raport cât mai judicios între pregătire și odihnă, între antrenament și refacerea organismului dipă efort.
Bun. Continuati.
RăspundețiȘtergere