Teoretic, adversarul poate plasa mingea oriunde pe teren după lovire. Cu toate acestea, zona sa de țintă practică va fi mai mică, cu excepția cazului în care el lobează mingea sus în aer, făcându-l să coboare aproape drept pe masă.
De ce zona va fi mai mică? Pentru că adversarul trebuie să treacă mingea peste plasa fileului mai întâi, înainte de a ateriza mingea pe partea noastră de masă. Acel mic fileu poate afecta foarte mult zona țintă pe care adversarul o vizează. De oriunde lovește adversarul, zona lui de aciune este limitată la anumite unghiuri ale mingii pe care le poate juca efectiv.
Pe măsură ce vom deveni mai experimentați în joc, vom înțelege mai bine care sunt unghiurile de joc posibile ale adversarului, în funcție de poziția mingii și de lovitura pe care o încearcă.
Dar pur și simplu putem:
- Lovi mai puternic în mingile care au unghiul de joc mai lung, deoarece mingea va parcurge o distanță mai lungă pe o suprafață mai mare așa cum vedem linia albastră din imagine;
- Folosi topsinul mai des, vom crește unghiul de joc, deoarece mingea va cădea mai repede după trecerea fileului;
- Ataca mingile scurte în punctul cel mai înalt, ceea ce duce la largirea unghiului de joc;
- Folosi tăieturi scurte lăngă fileu, deoarece limitează unghiurile de joc ale adversarului și limitează probabilitatea de atac a adversarului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu