ÎNĂLȚIMEA ȘI ZBORULUI MINGII

Zborul mingii

      Acum că am aflat în capitolul precedent că este important să lovești mingea cât mai repede pentru a-ți lăsa adversarul să nu aibă timp pentru a juca revenire bună, în acest capitol abordăm problema înălțimii zborului.

Generalități:

    Regula de bază este să jucăm mingea cât mai plat (aproape de fileu sau jos), oricare ar fi lovitura! 

    Practic, toate loviturile ar trebui să fie jucate astfel încât înălțimea zborului mingii să fie păstrată cât mai plat. Printr-o observatie simplă putem observa diferența înălțării mingii în funcție de valoarea jucătorilor (un jucător începător va juca în general mult mai înalt). 

     Acest lucru scade riscul de atatc al adversarului. Este de reținut sfatul tactic vechi: „Joacă jos, câștigă înalt!” Pentru a juca cât mai plat, este important să observăm diferitele puncte de lovire a mingii, și să reușim să citim maximul înălțimii atins al mingii transmise de către adversar.

    Prima fază după ce mingea a sărit este numită „faza de ridicare”. Există procedee tehnice de lovire a mingii, care se execută și care se potrivesc în  această fază de ridicare și anume:

• Blocare - împotriva topspin-urilor, loviturilor drepte sau contra-loviturilor. 

• Topspin timpuriu aproape de masă - împotriva topspin-urilor adversarului.

• Contraatac - împotriva loviturilor drepte ale adversarului. 

    După ce o minge a finalizat faza de zbor în creștere și înainte de a intra în faza de coborâre, mingea atinge înălțimea maximă. Pentru aceste mingi sunt potrivite urmatoarele procedee tehnice:

•   Smash - împotriva mingilor foarte înalte ridicate de la adversar; 

•  Topspinurile agresive - în special împotriva tăieturilor ridicate, blocării și topspinurilor înalte dar și împtriva mingilor plasate mai lung;

•   Flipurilor - împotriva serviciilor scurte și taieturilor scurte;

   Faza finală de zbor denumită „faza de coborâre”, începe imediat ce mingea părăsește zona de înălțime maximă.

   Mingile din această fază de zbor sunt potrivite pentru următoarele lovituri, dar nu ar trebui să fie o regulă să lovim sub înălțimea mesei: 

•    Retopspin - împotriva topspinurilor adversarului;

•    Loburi - împotriva loviturilor de atac ale adversarului;

•    Lovituri de apărare din spate - împotriva topspinurilor și smash-urilor. 

   

RITMUL ÎN TENIS DE MASĂ.

RITMUL

     În acest capitol vom incerca să dezbatem arma tactică care pare să devină din ce în ce mai importantă în tenisul de masă modern - ritmul. 

     Cert este că tenisului de masă a devenit mai rapid și mai rapid pe parcursul anilor. Un exemplu în acest sens este faptul că, la nivel înalt, un jucător defensiv nu mai reprezintă un pericol în zilele noastre, dacă nu are și un joc ofensiv foarte bun. Până și introducerea mingilor mai mari de 40 mm, nu a reușit să inverseze acest lucru, deoarece încetinirea jocului intenționată prin aducerea unei mingi mai mari, poate fi compensată prin alegerea unei lame (lemn de paletă) sau a unor fețe de paletă mai groase cauciuc, ofensive.

Rapid sau lent? 

   

   Scopul de a lovi mingea cât mai repede este de a nu lăsa adversarului timp pentru a reacționa corect. 

     Poziționarea sa față de minge va fi greșită sau returnarea mingii poate fi una precară (slabă), daca reușește să ajungă la minge. Prin urmare, neavând timp de reacție, și timpul de decizie a unui procedeu tehnic care să îi creeze un avantaj este afectat.

     În imaginea de mai jos putem observa, cum fostul mare jucător Ma Lin se poziționează în partea de rever, dar mingea îl surprinde în partea de forehand, printr-un serviciu lung și rapid în lung de linie.

    Totuși, este necesar să creștem puțin și riscul de a juca rapid și în forță (nu exagerat) deoarece, un punct câștigat printr-o execuție puternică, crește încrederea de sine și alimentează firca adversarului. Trebuie avut în vedere și faptul că prin jocul rapid sau de forță, riscăm să pierdem foarte mult din control. 

   Reversul medaliei în această situație este acela că dacă loviturile nu ies, adversarul prinde încredere, iar noi vom juca neîncrezători.  Această frică sau neăncredere se pot observa la toate sporturile, atunci când limbajul corpului unui sportiv este prea detensionat.

   Din punctul meu de vedere, aceste riscuri trebuiesc asumate în procent mare la antrenament, și în procent mic (pentru a surprinde) în meci, sau dacă încrederea excelează și simțim că se poate.

  În acest videoclip putem observa foarte bine ce înseamna atitudinea corectă la masă. Jucătorul de top din china Lin G. Y. în confruntare cu Timo Boll, conduce setul cu 10 la 4 și are ritm foarte bun, de dominanță. Pierde primul punct ceea ce nu este o problemă atat de mare iar încrederea lui nu scade. După pierderea celor 4 puncte, scorul de 10 la 8, frica il cuprinde (o deosebită atenție trebuie dată limbajului corpului, putem observa dezamăgirea acestuia și încercarea de a reveni la normal, prin gesturile pe care le face).

   Fiind un jucător de top, Lin G. Y. reușește să joace mingi foarte puternice și bune (chiar și sub această presiune), dar dupa fiecare punct pe care il pierde, frica și dezamăgirea se intensifică din ce în ce mai tare. 

Concluzie:

    În concluzie, vreau să subliniez faptul că nu trebuie niciodată să credem că am învins, chiar dacă scorul arată foarte favorabil nouă.

   Ritmul, atitudinea, concentrarea, vor trebui menținute la nivelul cel mai înalt. 

    Cea mai mare parte a ritmului poate fi obținută cu smashuri sau topspinuri dure, dar și cu contra-lovituri și block-uri active executate foarte rapid. 

     Putem observa de asemenea că și mingile lente pot pune probleme destul de mari adversarului, chiar dacă aici suntem preocupați de ritm. 

Schimbări de ritm.

     După cum știm acum că atât mingile rapide, cât și cele lente sunt periculoase, schimbările de ritm sunt evident, o eficientă armă tactică! Dimitrij Ovtcharov, vedeta germană, deseori își confundă adversarii cu schimbări de ritm.   

      Adversarii de regulă nu trebuie să vadă un singur tip de joc în acelai ritm, ci schimbările de ritm trebuie să existe pentru ca aceștia să nu ne citească intențiile.

  

      Este deosebit de dificil să trecem la un joc rapid dacă oponentul nostru este apărător, ceea ce în condițiile date, jocul va deveni unul lent, iar aici răbdarea este cuvântul cheie.

      În timp ce pentru jocul împotriva unui atacant, trebuie doar să ținem pasul cu ritmul acestuia. Dacă nu reușin asta, trebuie măcar să anticipăm unde anume va ataca, pentru a putea bloca mingile, cu măna căt mai moale posibil.

Concluzie:

   Într-o lume sportivă ideală, ar fi prefect dacă am reuși să ne impunem propriul ritm de joc tot timpul. Așa ne putem da seama de diferențele de valoare. 

RAZA DE ACȚIUNE A MINGII ȘI TEHNICA DE LOVIRE ÎNTRE LOVITURI

ARIA DE ACOPERIRE

    

   Putem observa că, schimbând amplasarea loviturilor mingii în terenul advers, posibilitățile de plasament ale adversarului se schimbă de asemenea. 

   Toate posibilele lovituri dintr-un anumit punct de lovire, sunt reprezentate de o rază de acțiune, și fiecare punct de lovire are un unghi de ațiune.  

 În mod ilustrativ, voi arăta următoarele unghiuri de acțiune pentru lovirea mingii din diferite puncte: 

 • Forehand lung și larg;

 • Backhand lung și larg;

 • Lung până la centrul mesei;

 • Scurt până la centrul mesei.

    Implicații pentru antrenament și concurs:

Cazul 1: Dacă lovim lung o minge din forehandul larg, adversarul poate juca trei variante de lovituri de care trebuie să ținem cont: 

• o lovitură lungă în diagonala;
• la mijlocul mesei;
• în lung de linie spre reverul larg (raza de acțiune din forehand din imaginea de mai jos). 

   Dacă analizăm foarte atent, putem realiza faptul că raza de acțiune a mingii adversarului nu acoperă întreaga suprafață a mesei, în partea largă din FH aproape de fileu.

Cazul 2: Dacă, pe de altă parte, lovești lung o minge în reverul lung, adversarul poate juca de asemenea trei variante de lovituri de care trebuie să ținem seama:

• o lovitură lungă în diagonala;
• la mijlocul mesei;
• în lung de linie spre forehandul larg (raza de acțiune din backhand din imaginea de mai sus). 

   Raza de acțiune a mingii lovită de adversar nu acoperă partea largă de BH din apropierea fileului.

Cazul 3: Mingea plasată lung în centrul mesei, poate fi returnată de către adversar în lungul celor  trei zone ale mesei (FH, mijloc sau BH).

   Pentru a fi la fel de bine pregătiți pentru returnarea atacurilor adversarului va trebui să ne poziționăm la masă cu cotul sau cu paleta în dreptul liniei de mijoc punctată a terenului, pentru a putea acționa spre FH sau spre BH într-un timp cât mai scurt.

CONCLUZIE

   De fiecare dată când jucăm o lovitură, trebuie să ne asigurăm că suntem gata să primim returul adversarului, cu cotul sau cu paleta plasată pe centrul razei acțiunii sau ariei de acoperire a mingii lovite de adversar. 

   Plasamentul la masă va putea fi desfășurat într-un timp cât mai rapid cu un efort minim, putând acoperi atât partea de FH cât și partea de BH. 

   Jan-Ove Waldner și Vladimir Samsonov sunt doi jucători de talie mondială care folosesc acest principiu pentru cele mai bune rezultate în timpul meciurilor.

   Întrucât cei doi profită la maxim de timpul dintre lovituri pentru a se pregăti pentru următoarea lovitură, aceștia sunt mult mai puțin subiectivi in vederea presiunii de timp decât alți jucători, ceea ce duce la un joc mai calm și fără erori.

   După fiecare lovitură retragerea în pozitia de bază (cotul urmărind linia de mijloc punctată) este esențială din punctul meu de vedere, deoarece putem lua decizii mai rapid și mai ușor pentru următoarea lovitură. 

     De exemplu, ca să înțelegem mai bine, în tenisul de câmp, pauza fiind mult mai mare între lovituri, jucătorul dupa execuție, se plasează în zona mediană a terenului de fiecare dată, pentru a putea ajunge, fie în partea de FH sau în partea de BH în timp util. 

   Această tehnică este foarte importantă în tenisul de câmp și consider că este la fel de importantă și în tenisul de masă.

     Plasamentul, citirea adversarului și impunerea ritmului de joc a dus ca jucătorii din China să fie foarte buni și aproape de neoprit. 

PLASAREA MINGII ÎN TERENUL DE TENIS DE MASĂ???

1. PLASAREA MINGII

   În subiectul de astăzi vom discuta despre importanța plasării mingii în terenul advers, sfaturi pe care le dă însuși Timo Boll.  Pentru a ne orienta, vom împărți terenul advers în trei zone pe care le vom denumi:

• Zona fileului (net zone);
• Zona mediană (middle zone);
• Zona de bază (baseline).

   În a doua imagine voi prezenta o a doua variantă, în care este reprezentat terenul advers împărțit în patru zone și anume:

• Zona de forehand ''larg'' (wide foregand);
• Zona de forehand ;
• Zona de backhand ;
• Zona de backhand ''larg'' (wide backhand).

   Cele patru zone sunt acoperite de poziția „cotului” (a se vedea crucea neagră), care este explicat mai detaliat la punctul 1.1. Cele două diviziuni de masă (prezentate în cele două imagini) afișate, se completează reciproc foarte bine, deoarece permit ca plasarea mingilor să fie descrisă cât mai prezis, de ex. putem descrie o zonă văzută din cele doua imagini și anume: mungea plasată în spatele zonei de bază (din imaginea unu), în coltul lung al forhandului. 

De ce este atât de important? 

   Ar trebui să ne ajute să vă observăm mai mult adversarul în mod conștient, pentru a-i identifica punctele forte și punctele slabe. De exemplu, dacă jucam un topin de FH (forehand) în partea lui de FH sau BH (backhand), ar trebui luat în considerare dacă adversarul blochează sau atacă mai bine cu FH-ul sau cu partea BH și apoi, desigur, putem lovi mai des în partea mai slabă. 

   În funcție de returul adversarului la plasarea  mingii pe care o lovim (indiferent de procedeul tehnic folosit), putem observa dacă procedeele tehnice pe care le folosim îl încurcă sau daca ele îi creeaza un avantaj. 

   Înaintea meciului putem verifica (daca există) profilul adversarului, punctele forte și cele slabe, astfel încât să evităm eventualele greșeli. Dacă acesta nu are un profil, putem  nota într-un caiet, împreuna cu antrenorul, după desfășurarea meciului, care sunt punctele forte și slabe, după o analiză amănunțită.

   Înaintea începerii meciului jucătoarea japoneză MIMA ITO studiază stilul de joc al urmatoarei sale adversare.

Care sunt cele mai bune tehnici de utilizat când lovești în diferite zone? 

În zona fileului (net zone) putem direcționa mingea cu servicii scurte, mingi tăiate scurt sau dropshots. 

   O minge este considerată a fi scurtă dacă a sărit de cel puțin două ori de partea mesei adversarului - presupunând desigur că nu este recuperată de adversar, acesta fiind în apropierea fileului.

   Dacă este posibil, mingea ar trebui să fie direcționată în zona de mijloc, doar în forehandul sau backhandul larg și cu lovituri care să surprindă adversarul, sărind de două ori sau în apropierea marginei mesei. Nu trebuie încercate alte destinații de plasare în zona de mijloc pentru că de obicei sunt foarte ușor de returnat. 

   Mingea ar trebui să fie direcționată spre zona de bază (baseline)  atunci când lovim puternic în FH larg, BH larg sau zona x a „cotului”, deoarece adversarului îi va fi dificil să loveasca mingile din aceste zone. Putem lovi cu orice procedeu tehnic, cu excepția tăieturii scurte, minge dreaptă moale sau dropshots.

   În mod special, topspin-ul devine mult mai mult periculos când este executat pe o traiectorie cât mai lungă (înspre zona de bază)!

1.1 COTUL

     Cu siguranță, ar trebui să luăm în considerare lovirea mingii din zona cotului, deoarece poate provoca probleme adversarului!

   Cotul este punctul în care un jucătorul cu o priză europeană, trebuie să decidă dacă va returna mingea cu forehandul sau reverul.

     Întrucât această decizie trebuie adesea luată sub presiune mare de timp, asta înseamnă că jucătorul trebuie să facă un pas în lateral pentru a fi în poziția corectă de a lovi mingea, aceast plasament prezintă probleme pentru jucătorii mai mari și mai puțini agili.

     Cu toate acestea, să avem în vedere faptul că acest punct variază în funcție de poziția jucătorului la masă, care se schimbă frecvent în timpul raliurilor. 

      Punctul cotului se mișcă din ce în ce mai departe spre dreapta (spre partea de forehand) cu cât mingea este mai scurtă și este returnată cu reverul sau cu forehandul, dar trebuie ținut cont de faptul ca partea de BH are un plus de mobilitate și o agilitate mai mare, în special în zona de mijloc a mesei.

      Este recomandat în special să jocăm în zona „cotului” împotriva jucătorilor care blochează mingea solid, atât cu forehandul cât și cu reverul. Dar mingea plasată de către adversar foate incomod, spre zona ''cotului'', prin tăietură sau block, poate pune mare presiune chiar și pe jucătorii de mare valoare, duc\nd spre poziționare incomodă ca in imagini.

PSIHOLOGIA ÎN TENISUL DE MASĂ

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

   Înțelegem prin preparare psihologică nivelul de dezvoltare al calităților și proprietăților psihice ale sportivului, acelea de care depinde realizarea perfectă a activității sportive în condițiile extreme ale antrenamentului și competițiilor de tenis de masă.

     În prepararea psihologică directă, pentru o acțiune sportivă este necesar a stabili la fiecare sportiv timpul optim de concentrare a atenției fixat în timpul antrenementelor, creând un determinat stereotip dimamic. Prepararea psihologică directă pentru executarea unei acțiuni  are particularități de acord cu tipul de sport practicat, caracteristicile individuale și psihologice ale sportivului, calificarea sa sportivă și vărsta.

    În prepararea psihologică pentru concursul sportiv trebuie să ținem cont , în plus , că în competiții sunt condiții diferite de cele de antrenament, etc.

    Competițiile întotdeauna sunt cele mai importante pentru sportiv, prezenta susținătorilor, a televiziunii, radio, presa, se transformă în spectacol public și sportivul este evaluat, se valorează rezultatul preparării ce conduce la schimb de categorie, medalii, întotdeauna sunt adversari, participă arbitrii, sunt limitate numărul de încercari sau timpul executării probei și luarea deciziilor este limitată iar acestea se dezvoltă în condiții necunoscute.

Sportul si psihologia

    Randamentul psihologic este un sistem de infuență dirijat achiziției de abilități mentale ce sunt imprescriptibile pentru a îmbunătăți randamentul în înfruntarea diferitelor situații sportive și a competiției dar și ca dezvoltare a propriei persoane.

   Randamentul psihologic este analizat prin intermediul variabilelor:

•                 autoîncredere;
•                 controlul atenției;
•                 controlul vizual al imaginii (vizualizare);
•                 nivelul motivațional;
•                 controlul activării;
•                 controlul emoțiilor pozitive;
•                 controlul emoțiilor negative;

Abilități psihologice la sportivi

Abilitatile psihologice relationate cu randamentul sportiv:

•                 autoîncredere;
•                 controlul emoțiilor negative;
•                 controlul atenției;
•                 controlul vizualizării imaginii;
•                 nivelul motivaional;
•                 controlul emoțiilor pozitive;
•                 controlul atitudinii.

Autoincrederea

     Este o senzație și cunoștere, ce spune că poți să o faci, că poți să fii bun și să ai succes. Ingredientul de bază al autoîncrederii și al încrederii în sine este perceperea succesului. Nu este nimic mai sigur pentru a coborî autoîncrederea ca acumularea de eșecuri. Indiferent care este nivelul tău de talent și abilitate fizică, daca ai pierdut încrederea în tine însuți randamnetul tau va fi afectat.

     Autoîncrederea este variabila psihologică ce indică credința că se poate realiza satisfacător o conduita dorită. Investigațiile au demonstrat că încrederea este factorul cel mai important care distinge sportivii de elita de cei de nivel inferior.

     Cu un mai mare grad de autoîncredere, mai sigur va fi sportivul și în consecință, mai mult va crede în capacitatea lui de a dezvolta abilități și competențe necesare atât mentale cât și fizice, care să-i permită să atingă nivelul maxim potențial. Fără îndoială, un exces de încredere poate prejudeca, pentru că poate provoca sportivullui, gândul de a subestima adversarul, să scadă capacitatea sa de concentrare și va ajunge să greșească în execuții.

    Relația între încrederea în sine și randamentul sportiv formează un grafic în "U" inversat în care dacă se mărește încrederea în sine se măreste randamentul, dar exista un punct în care un exces de încredere în sine poate face să scadă randamentul. (Când pionul se considera regină)

     

   Oamenii în general, fie copii sau adulți preferă activități și împrejurimi cu care ei se simt competenți și evită tocmai acele situații în care senzațiile lor sunt contrare. Această variabilă afectează nivelele motivaționale, consumul energetic, emoțiile și gânduri pozitive, capacitatea de concentrare a atenției, abilitățile pentru a manevra presiunea, rezistența fízică și probabilitatea de a se accidenta fizic.

   Există o relație directă între încredere în sine și reușită. Atleții încrezători, se gândesc asupra acțiunii ce o vor dezvolta intr-o manieră distinctă. Gandul pozitiv al sportivilor încrezători conduce cu o probabilitate mai mare, la sentimente (pozitive), competente și la o bună execuție, în aceași masură în care neîncrederea de care dau dovadă sportivii, conduce probabil la sentimente negative și la execuții slabe.

Controlul înfruntării emotiilor negative

  Controlul propriilor emoții negative, precum frica, rușinea, frustrarea, invidia, resentimentul, supărarea sunt cauza rezultatelor foarte slabe din competiții. A menține calmul, a fi relaxat și concentrat este direct relaționat cu abilitatea de a menține energia negativă la minim.

Controlul atenției

     Abilitatea de a menține concentrarea continuă în ceea ce se face, este fundamnetală pentru bunul randament al jucătorului de tenis de masă. Controlul atenției nu este alt lucru decât abilitatea de a sincroniza elementele tehnice importante.

Controlul vizual al imaginației

   Sportivii folosesc practica imaginară pentru a îmbunătați atât abilitățile psihologice cât și fizice. Aplicațiile includ îmbunătățirea concentrării, intărirea încrederii, controlul raspunsurilor emoționale, învată și practică strategii și abilități sportive.

   

   Imaginația este o alta abilitate psihologică care, fără îndoială, afectează randamentul sportiv. Imaginația lucreaza toate simțurile, ne face capabili de a recrea experiente sportive trecute, și poate crea experiente viitoare în mintea noastra. Este o tehnica mentala ce ''programează'', mintea umana pentru a raspunde, după cum se programează, cu o serie de indicații dinainte decise în timp și spațiu.

    Vizualizarea este învățarea sau îmbunatățirea a unei abilități motoarii prin intermediul reprezentării mentale, fără să se facă nici un exercițiu fizic simultan, ceea ce se cunoaște ca practică imaginată.

       Ea provoacă crearea sau recrearea de experiențe în minte. Este o formă de simulare, ce implică întoarcerea la memoria de blocuri de informații, depozitate din tot felul de experiențe, și modelarea sa în imagini semnificative.

    Vizualizarea are diferite folosințe, dintre care se includ: reducerea anxietății, crearea de încredere, marirea concentrației, recuperarea de accidentări fizice și antrenamentul de abilități și strategii specifice.

Tipuri de vizualizare

        Internă și externă.

    Nu este necesară utilizarea a uneia intr-o formă exclusivă, ambele tipuri de vizualizare implică nu doar viziunea ci și simțurile auditiv, kinestezic, tactil și olfactiv.

    Vizualizarea internă se referă la reprezentarea mentala a execuției unui procedeu tehnic, vazută dintr-o poziție de avantaj, din perspectiva primei persoane, imaginile subliniază senzatia de mișcare și practica imaginată este centrată în tehnica mișcării cu obiectivul de a fi reprodus într-o fază atemporală. (Aceasta prectică a fost dată uitării în zilele noastre, pe timpuri când Romania producea campioni în toate disciplinele, REPREZENTAREA MENTALĂ pe hartie timp de o ora la antrenor acasă era ceva OBLIGATORIU).

       

    În vizualizarea externă, persoana se reprezenta pe sine într-o perspectivă a unui observator extern, ca și cum s-ar vedea într-un film, unde în plus de a vizualiza acțiunea proprie, se analizează reacțiile oponenților și contextul sportiv unde se desfășoară situația imaginată.

   

    Sportivii experți schimbă și combină constant vizualizarea internă cu externă și invers, în funcție de obiectivul pe care îl urmarește vizualizarea.

        Din punct de vedere al randamentului, capacitatea de a obține o reprezentare mentala buna, clară și controlabilă,  se realizează daca este rezultatul unei perspective externe sau interne.

Teorii explicative ale practicii imaginate

   Teoriile care analizeaza relația între practica imaginativă și randamentul sportiv s-au dezvoltat sub doua perspective:

      În primul rând teoria psiho-neuro-musculară, menține ca practica imaginată a mișcării sportive poate produce excitare în mușchi, care este similară cu cea produsă de execuția fízică a acțiunii citate. Aceasta este din cauza faptului că evenimentul imaginat nu produce o mișcare în aparatul locomotor, ci există mesaje diferite subliminale ce sunt trimise de la creier până la mușchi.

               

         Diverse studii (Slade, Lander și Martin 2002, Smith și Collins 2004) au demonstrat activitate electrică cu practica imaginată de gesturi sportive, această teorie explicativă este cunoscută ca teoria psiho-neuro-musculară bazată în afirmația că practica imaginată ajută în a dezvolta o schemă motorie pentru execuția de un tipar muscular specific.

      Prin imaginație sportivii pot îmbunătăți canalele neuronale pentru anumite mișcări reprezentative în tenis de masă. Prin intermediul tehnicii de repetare mentală, sportivul vizualizează acțiunile, tehnicile și tacticile execuției sportive într-o forma foarte reala ceea ce permite învățarea și perfecționarea repertoriul său tehnico - tactic.

   În schimb acele persoane care se consideră ineficiente în a putea imagina, evită acțiunile dificile, reduc eforturile și se dau învinși în fața dificultăților, accentuează deficențele lor personale și micșorează aspirațiile, suferă în mare masură de anxietate. Aceste semne de întrebare asupra propriei persoane micșorează randamentul  de orice fel iar încrederea de sine scade.

Teoria activării

    

    Sportivii care au succes, au fără îndoială abilități bine dezvoltate a controlului de vizualizare al imaginii. Bunul randament în sport cere sportivului  să aibă capacitatea de a schimba stilul de gândire rațional, logic și deliberat la unul mult mai spontan, liber și instinctiv.

Nivelul motivational

     Este o abilitate de a putea menține nivele înalte de automotivare. Sunt componente esențiale ale motivării, puterea de a fixa obiective cu un simț bun, programând o normă continua de succese zilnice și un bun control al esecului.

Motivarea

    Motivarea este direcția și intensitatea efortului, înțelegând directia efortului ca: acțiunea când individul se apropie, caută sau se simte atras de anumite acţiuni, şi intensitatea efortului ca fiind cantitatea de voinţă a unei persoane spre o anumită acţiune.

         În final motivarea în aria sportivă, este produsul unui grup de variabile sociale, ambientale şi individuale ce determină alegerea unei activităţi fizice sau sportive, intensitatea în practica acestei activităţi, persistenţa sau abandonul acesteia.

Teoria motivarii succesului

     O mare parte a investigaţiilor şi lucrărilor ce se duc la bun sfarsit în vederea motivării în tenisul de masă și nu numai, se concentreaza în motivarea succesului.

     Conceptul de motivarea succesului se referă la acea necesitate a persoanei de a obţine ceva difícil; domina, manipula, sau organiza obiecte fizice, persoane sau idei, realizând-o cu cea mai mare viteza şi independenţă posibilă, depăşi obstacolele, pot atinge un înalt nivel depaşind asteptarile sale în a concura cu ceilalti şi a-i depaşi, îmbunătăţi propria imagine cu ajutorul exerciţiului şi al talentului.

Teoria motivării intrinsecă-extrinsecă (internă - externă)

      Motivarea internă a sportivilor ne indică gradul de motivare pe care o posedă un sportiv din interiorul sau, pentru a înfrunta o acțiune determinată. Nu depinde de ajutor extern ci numai de ajutorul intern și este relaționată cu autodepășirea, cu îmbunătățirea rezultatelor sale, cu satisfacția personală dată de dezvoltarea fízică și psihică.

Motivație înaltă

       Sunt sportivi care au luat decizia de a pune sportul ca obiectiv prioritar, ajungând la un compromis cu viața lor personală, socială, familială, dedicând foarte mult timp antrenamentelor și competițiilor.

    Acest compromis implică realizarea activitații sportive cu maximum de efort și dedicare, știind că este munca zilnică, ceea ce permite să se atingă un nivel superior în tenis de masă. Sportivii cunosc importanta de a stabili obiective realiste, atât de rezultat cât și de execuție, pentru ca acestea să supuna o provocare pentru el, o motivare continua în fiecare antrenament cu obiectivul unei îmbunătățiri continue.