REGULA 1 - FIECARE LOVITURĂ ÎN TENIS DE MASĂ, ARE UN UNGHI DE JOC

      Teoretic, adversarul poate plasa mingea oriunde pe teren după lovire. Cu toate acestea, zona sa de țintă practică va fi mai mică, cu excepția cazului în care el lobează mingea sus în aer, făcându-l să coboare aproape drept pe masă. 

      De ce zona va fi mai mică? Pentru că adversarul trebuie să treacă mingea peste plasa fileului mai întâi, înainte de a ateriza mingea pe partea noastră de masă. Acel mic fileu poate afecta foarte mult zona țintă pe care adversarul o vizează. De oriunde lovește adversarul, zona lui de aciune este limitată la anumite unghiuri ale mingii pe care le poate juca efectiv.  

      Pe măsură ce vom deveni mai experimentați în joc, vom înțelege mai bine care sunt unghiurile de joc posibile ale adversarului, în funcție de poziția mingii și de lovitura pe care o încearcă. 

Dar pur și simplu putem:

• Lovi mai puternic în mingile care au unghiul de joc mai lung, deoarece mingea va parcurge o distanță mai lungă pe o suprafață mai mare așa cum vedem linia albastră din imagine;
• Folosi topsinul mai des, vom crește unghiul de joc, deoarece mingea va cădea mai repede după trecerea fileului;
• Ataca mingile scurte în punctul cel mai înalt, ceea ce duce la largirea unghiului de joc;

• 
• Folosi tăieturi scurte lăngă fileu, deoarece limitează unghiurile de joc ale adversarului și limitează probabilitatea de atac a adversarului.

UNDE ANUME SĂ NE PLASĂM??

        

      Ceea ce este foarte important în tenisul de masă pentru o plasarea perfectă în teren, este ca poziția pe care am decis să o abordăm să fie la locul potrivit la timpul potrivit, astfel încât să efectuăm o cursă corectă pentru a lovi mingea cât mai eficient posibil în vederea obținerii punctului cu un maxim de viteză și un minim de efort. 

       Învățarea poziționarii în timpul desfășurării unui punct în tenis de masă este a abilitate care necesită mulți ani pentru a se dezvolta pe deplin și este afectată de mulți factori diferiți, cum ar fi direcția de deplasare a mingii, rotirea și viteza mingii, lungimea traiectoriei mingii, capacitatea adversarului de a efectua lovituri diferite cu rotiri diferite și propriile abilități. 

       În timp ce acest lucru este un pic complicat pentru un jucător nou în acest sport, din fericire, există câteva reguli simple pe care le putem urma, ceea ce ne va aduce destul de aproape de poziționarea potrivită aproape tot timpul. Acesta este un avantaj uriaș pe care îl avem față de oponent, dacă nu cunoaște aceleași reguli! 

      În esență, aceste reguli pot fi rezumate după cum urmează: 

• Regula 1 - Trebuie să înțelegem unghiurile de joc posibile ale adversarului;
• Regula 2 - Anticipăm poziția corectă stânga / dreapta;
• Regula 3 - Anticipăm lungimea traiectoriei mingii corectă din masă;
• Regula 4 - Ne mutăm spre locația respectivă.

       De rețineut că nu putem aștepta să parcurgem în mod conștient fiecare regulă din cap în timpul jocului - nu vom avea timp pentru asta. Ideea este că dacă înțelegem profunzimea din spatele regulilor, creierul nostru va învăța curând să aplice acestea concepte automat și vom reuși să ne deplasăm spre zona dorită, fără să ne gândim la asta. Dar, dacă nu înțelegem aceste reguli de bază, este probabil să ne lovim continuu de aceleași greșeli de plasament.

JOCUL DE PICIOARE ÎN TENISUL DE MASĂ

      Tenisul de masă este unul dintre cele mai rapide sporturi cu minge de pe planetă, și dacă vrem să jocăm la un nivel înalt, trebuie să știm să fim: mai rapizi, să găsim cele mai eficiente modalități de deplasare pe suprafața terenului de joc. Nu toată lumea posedă o viteză naturală fantastică - cu siguranță nu! - dar putem compensa lipsa acesteia prin stăpânirea unui număr de tehnici de bază pentru jocul de picioare, și le putem clasifica astfel:

• Pașii adăugați lateral;
• Un pas în lateral;
• Pas împins înapoi;
• Pasul încrucișat lateral;

Pașii adăugați lateral

      Alergarea cu pas adăugat lateral se efectuează în deplasare laterală (stânga sau dreapta), prin apropierea şi depărtarea picioarelor, într-o mişcare de impulsie, în care piciorul plasat în sensul înaintării nu este depăşit de celălalt picior. Exerciţiul ameliorează coordonarea simplă şi forţa membrelor inferioare. 

     Odată ce ne aflăm în poziția de de bază, vom putea acoperi cea mai mare parte a suprafeței terenului folosind un simplu pas adăugat, spre stânga sau spre dreapta. Aceasta ne permite să ajungem cu ușurință la mingile care depășesc raza noastră de acțiune . 

       Efectuând un pas de mișcare prin pas adăugat lateral spre direcia de lovire a mingii, astfel încât să putem ajunge la minge fără să ne întindem exagerat, este ideal pentru a putea lovi mingea calitativ. 

        Chiar înainte de a pune acel picior de pe pământ, ridicăm celălalt picior și începem să-l mișcăm pe aceeași distanță în aceeași direcție. Primul picior este apoi așezat pe sol, urmat de al doilea picior și se joacă lovitura cu ambele picioare pe pământ, când suntem din nou în staționare. 

      Aceasta este teoria - dar tenisul de masă este un joc accelerat și pe parcursul meciurilor reale vom găsi adesea că lovirea mingii se întâmpla să se realizeze în timp ce ne aflăm încă în mișcare, ceea ce e normal. Trebuie amintit să rămânem echilibrați pe tot parcursul loviturilor și nu exagerăm pentru a nu ne accidenta.

Un pas lateral

        Acest pas este adesea folosit pentru a ajunge la mingile care sunt în afara razei noastre de acțiune. Este tehnică mai rapidă decât pasul adăugat, dar are și unele dezavantaje. 

        Pentru a utiliza tehnic un pas lateral, mutăm piciorul cel mai aproape de minge la stânga sau la dreapta, după caz, ceea ce ne va lărgi poziția și ne va permite să ajungem la minge și să jocăm lovitura. Odată ce pasul este finalizat, împingem piciorul și revenim la poziția inițială. 

          Beneficiul acestei tehnici este că este rapid de executat și când este utilizat corect, ne permite să păstrăm un echilibru bun pe tot parcursul loviturii. Este de asemenea util pentru a juca mingi care sunt doar la câțiva centimetri depărtare de zona noastră de lovire. Un dezavantaj al acestei tehnici este că necesită o rezistență bună a picioarelor, în special atunci când este utilizat de mai multe ori pe parcursul unei perioade îndelungate în meci. De asemenea, trebuie să avem grijă să ne păstrăm centrul de greutate între picioare și să nu  punem toată greutatea pe piciorul care este mutat, altfel revenirea în poziția inițială va fi încetinită.

Pas împins înapoi

          Este cel mai frecvent utilizat pentru a ne deplasa rapid înapoi, în timp ce stăm ghemuit și orientat spre minge. Nu este des folosit pentru a muta greutatea la stânga sau la dreapta, deoarece timpul suplimentar petrecut în aer, îngreunează deplasarea. Când sărim înapoi, în general, împingem ambele picioare simultan (deși există momente în care se folosește un picior), urmând ca ambele picioare să aterizeze înapoi.

Pasul încrucișat lateral

          Aceaste tehnici sunt de obicei folosite pentru a ajunge la mingile care au fost plasate departe de jucător, de obicei pe partea de forehand. Când ne deplasăm lateral sau în diagonală, vom folosi o formă specială de pas încrucișat. Piciorul stâng este înclinat în față și peste piciorul drept în direcția în care jucătorul dorește să se deplaseze. 

        O rotire a bazinului de 45 de grade ar fi folosită doar dacă jucătorul este disperat să ajungă la minge. Însă lovitura din backhand este rareori utilizată cu pas încrucișat, deoarece majoritatea preferă să acopere o treime din suprafața mesei cu forehand-ul și o treime cu reverul. Aceasta permite jucătorului să folosească pasul adăugat pentru a ajunge la mingile din rever și pasul încrucișat pentru orice minge largă spre forehand.

PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ÎN TENIS DE MASĂ

         Esența acestui principiu este dezvăluită de o serie de norme cu privire la regularitatea antrenamentelor de tenis de masă și sistemul de alternare a eforturilor cu odihna, precum și la succesiunea antrenamentelor și legătirura dintre diferitele laturi ale conținutului lor. Continuitatea procesului de antrenament și alternarea optimă a eforturilor cu odihna. Este absolut evident că antrenamentele de tenis de masă efectuate cu regularitate au un efect foarte mare în comparație cu antrenamentele împrăștiate.

       Modificările fundamentale și de structură care se produc în organism, în timpul, și ca urmare a practicării antrenamentelor sunt reversibile, adică urmează o dezvoltare inversă în cazul încetării antrenamentelor. Este suficientă o întrerupere relativ scurtă, ca să înceapă reducerea legăturilor reflex condiționate create, scăderea unor indici morfologici, etc.

         Una din principalele reguli ale principiului sistematizării decurge tocmai din faptul că în procesul de antrenament sunt de neacceptat întreruperile, care duc la pierderea efectului pozitiv al antrenamentului, prin urmare, efectul fiecărui antrenament trebuie să îl depășească pe precedentul, consolidând și perfecționând procedeele tehnice continuu. 

        

PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII ÎN TENISUL DE MASĂ

 

       Acest principiu este cunoscut și sub denumirea de principiu al evidenței particularităților celor educați și al dificultății sarcinilor trasate, ăn raport cu puterile lor. Amândouă aceste formulări exprimă, în esență, unul și aceleși lucru - necesitatea de a organiza instruirea și educarea potrivit posibilităților celor educați, ținând seama de particularitățile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare, precum și de deosebirile individuale dintre aptitudinile fizice și spirituale.

      Importanța deosebită a acestui principiu în tenisul de masă și în domeniul educației fizice este determinat de faptul că sunt supuse unor înșiruiri intensive, funcțiile de importanță vitală a organsmului. Este suficient să depășim măsura posibilităților în ceea ce privește eforturile fizice, ca să apară amenințarea pentru sănătatea sportivilor sau elevilor, și în acest caz, exercițiilor fizice, în locul efectului de întărire a sănătății, pot avea rezultat contrar. Respectarea abilă a principiului accesibilității și individualizării repreezintă, de aceea, garantarea efectului pozitiv în ceea ce privește întărirea sănătății, a educației fizice. Totodată, aceasta este și una din premisele necesare ale atitudinii active a jucătorilor, și atingerii mai rapide a țelurilor pe care și le-au propus. 

       Esena acestui principiu o dezvăluie următoarele reguli fundamentale:

• Determinarea măsurii accesibilității.  Acesibilitatea antrenamentului în tenisul de masă depinde nemijlocit, pe de o parte, de posibilitățile sportivului, pe de altă parte, de dificultățile obiective care apar la executarea unui exercițiu sau a altuia, în virtutea particularităților ce îi sunt caracteristice (complexitatea coordonării, intensitatea și durata eforturilor, etc.). Deplina concordanță între posibilități și dificultăți semnifică măsura optimă a accesibilității;
• Condițiile metodice ale accesibilității. În fiecare etapă a antrenamentului, accesibilitatea este determinată, pe lângă condițiile arătate, de măsura în care metodele alese și alcătuirea generală a antrenamentelor corespund cu scopul.

        

       Se cunoaște faptul că noile prceperi și deprinderi motrice apar pe baza celor dobândite anterior, ele incluzând unele elemente ale acestora. De aceea, una din condițiile metodice hotărâtoare ale accesibilității în procesul de antrenament este continuitatea exercițiilor fizice, care se asigură prin utilizarea legăturilor reciproce naturale dintre diferitele formeale mișcărilor, a interacțiunii lor și asemănării de structură. Este necesar să se repartizeze în așa fel materialul de antrenament care se învață, încât conținutul  fiecărui antrenament precedent să servească drept treaptă ce duce pe drumul cel mai scurt la însușirea antrenamentului următor.

PRINCIPIUL CONTINUITĂȚII ÎN TENISUL DE MASĂ

         Fără o perfectă continuitate pe parcursul anilor de pregătire, marile performanțe în tenisul de masă nu pot fi obținute. Orice întrerupere, chiar și de ordinul a câtorva zile, duce la pierderea "simțului mingii", precizia și finețea loviturilor fiind diminuată, automatizarea scăzând și ducând în mod firesc la nesiguranță în joc. În imagine il vedem pe Timo Boll pe timp de carantină.

          Toate aceste pauze se datorează în general: 

• Accidentărilor;
• Stare de sănătate precară;
• Pandemii cum vedem chiar în ziua de astăzi;
• Acidente de orice natură, etc.;

        Toate acestease vor întâmpla în paralel cu involuția capacităților funcționale și cu scăderea valorii unor calități motrice. Concepția unor antrenori și nu numai, care susțin că întreruperile pot fi conpensate sau că pot fi chiar benefice uneori, cu un volum foarte mare de antrenament pentru următoarele etape, este complet greșită, conducând la stagnarea sau chiar regresul sportivilor, indiferent de nivelul acestora. 

        În vederea asigurării unei perfecte continuități, întreruperea totală a pregătirii se întâlnește numai la jucătorii cu un înalt grad de uzură fizică și nervoasă și nici în aceste cazuri nu se depășesc trei sau patru saptamâni. 

       

PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONȘTIENTE ȘI ACTIVE ÎN TENISUL DE MASĂ

     

 

        Principiul participării conştiente şi active presupune implicarea jucătorului de tenis de masă în propria devenire, ca partener al procesului instructiv - educativ alături de antrenor, profesor, etc. Cuvintele cheie ale aplicării acestui principiu sunt înţelegere şi implicare. Înţelegerea rostului unor exerciţii în logica învăţării, consolidării sau perfecţionarii unui procedeu sau structuri motrice, înţelegerea efectelor pe care un anumit program îl are asupra organismului, cunoaşterea limitelor, a posibilităţilor şi a obiectivelor ca şi asumarea acestora sunt condiţii pentru o participare coştientă şi consecventă a jucătorilor la antrenamente sau la lecţiile de educaţie fizică şi la activităţile organizate în afara programei. 

        Participare nu înseamnă doar prezenţă şi execuţie, ci şi implicare în procesul de antrenament instructiv. Pentru a-i implica în acest proces, jucătorii trebuie încurajaţi:

  − să aleagă activităţile care răspund cel mai bine nevoilor lor concrete; 

 − să-şi fixeze obiective realiste şi să şi le asume, urmărind atingerea lor; 

 − să se asocieze în grupuri sau echipe stabile, care să le ofere confortul emoţional şi un sprijin colegial favorabil exersării; 

 − să fie informaţi corect şi oportun despre posibilităţile pe care le au şi progresele pe care le fac.

       Aşteptările jucătorilor sunt mult mai concrete decât obiectivele antrenamentului și educaţiei fizice, la modul generic. Jucătoarele de tenis de masă, de exemplu, ştiu foarte precis câte kilograme ar vrea să piardă sau care este zona asupra căreia doresc să acţioneze cu precădere. De aceea măsurătorile periodice sunt o formă de a obiectiva progresul şi a demonstra efectul efortului depus. 

Un 67 cântar şi o bandă metrică puse permanent la dispoziţia jucătorilor de tenis de masă într-una din săli şi câteva înregistrări demonstrative, pot fi relevante pentru obiectivarea eficienţei efortului depus în lecţiile de antrenament. Aplicarea cu succes a acestui principiu se va recunoaşte în: 

− imaginaţia şi creativitatea demonstrată de jucători în rezolvarea unor sarcini; 

− evaluarea obiectivă a propriilor execuţii şi progrese; 

− dar mai ales în practicarea autonomă şi independentă a exerciţiului fizic. 

     Desigur, aplicarea acestui principiu se realizează ținându-se cont de vârsta și dezvoltarea intelectuală a jucătorilor, precum și gradul lor de pregătire în tenis de masă.

PRINCIPIUL INDIVIDUALIZĂRII ÎN TENISUL DE MASĂ

         Valorificarea la maximum a aptitudinilor proprii fiecărui sportiv este una dintre cerințele formulate de principiul individualizării. Acest proncipiu stă la baza pregătirii în sportul de performanță, nu numai în tenis de masă, indiferent că sportivii se pregătesc pentru competiții de simplu sau de dublu.

       Individualizarea este una dintre cerințele principale ale pregătirii în tenisul de masă, antrenorul acordând atenție fiecărui sportiv, în funcție de potențialul acestuia, de calitățile sale motrice, de experiență și personalitate, dar ținând seama și de specificul pregătirii în proba practică. Aplicând acest principiu, tehnicienii stabilesc pentru fiecare sportiv, programele de pregătire, curente și de perspective, programe care trebuie să fie individualizate potrivit particularităilotr sportivilor, în funcție de sex, de indicii calităților motrice și ai dezvoltării psihice, de capacitatea lor tehnică și tactică, etc.

          Trebuie făcută distincția între principiul individualizării și: metoda de lucru, munca individuală a antrenorului cu fiecare sportiv în parte, activitatea de corectare a tehnicii sportivului sau cea de învățare a unor scheme tactice. Individualizarea procesului de instruire se extinde asupra tuturor jucătorilor de tenis de masă, indiferent de nivelul la care au ajuns. Pentru folosirea cu succes a acestui principiu, antrenorul trebuie să dispună de cât mai multe informații de biologie și fiziologie, dar și de psihologie, privind comportamentul în antrenamente, în competiții, date despre adversari și condiții de desfășurare a competiției, în funcție de aceste informații selectând cele mai eficiente mijloace și metode.

   Antrenamentele aplicate unui jucător tanăr de tenis de masă trebuie să difere de cele aplicate jucătorilor seniori având în vedere caracteristicile vârstei acestuia, adversarii pe care-i va întâlni, etc. 

     O analiză cuprinzătoare a efectelor antrenamentelor la vârsta juniorilor recomandată pregătirii după nivelul de toleranță, ținându-se seama de capacitatea de efort a fiecărui individ și de următorii factori:

• Vârsta biologică la copii și juniori și realizarea unei pregătiri multilaterale și moderate;
• Vârsta la care se începe practicarea sportuluise stabilește în funcție de efortul cerut sportivului, de încărcătura din antrenamente, având în vedere și refacerea după efort;
• Capacitatea individuală pentru efort și performanță, rolul factorilor biologici și psihologici care determină capacitatea de efort; starea de sănătate; conținutul, încărcătura și randamentul în pregătire;
• Colaborarea permanentă dintre antrenor, medic, psiholog și ceilalți specialiști; (la noi este inexistent)
  
• Rolul factorilor externi: familia, școala, etc.
• Realizarea unui raport cât mai judicios între pregătire și odihnă, între antrenament și refacerea organismului dipă efort.

  

TENDINȚELE ACTUALE ÎN TENIS DE MASĂ

       

      Considerat un fenomen social, tenisul de masă și sportul în general beneficiază de implicarea unor importante sectoare economice pentru dezvoltarea bazei sale materiale. Se manifestă o tot mai mare preocupare pentru creșterea și lărgirea bazei sale științifice, prin implicarea institutelor de cercetare, axate pe problemele științei tenisului de masă, sportului și perfecționarea cadrelor de specialitate.

      Impactul marilor întreceri sportive - Jocurile Olimpice, Cqmpionatele Mondiale - este consecință a mass-media, care face posibilă participarea (în calitate de spectatori) a miliarde de oameni la evenimentele sportive dintre care și tenis de masă. 

      Cu puține excepții, tenisul de masă poate fi considerat o afacere, un element al industriei de divertisment - un spectacol. Tenisul de masă profesionist este sportul zilelor noastre într-o oarecare măsură. Pentru sportivii profesioniști este importantă atât victoria, cât și câștigul obținut în urma activității prestate.

     O caracteristică generală a echipelor profesioniste de tenis de masă este aceea că funcționează ca înteprinderi economice independente, aflată în proprietatea privată a unor persoane sau grupuri de persoane. Acestea sunt organizate în ligi, care reprezintă forul tutelar, organizatoric al diferitelor echipe, stabilind interese comune ale patronilor și urmărind derularea activității. 

     Se urmărește, în primul rând, comercializarea "produsului sportiv", pornind de la premisa obținerii unui profit maxim. Patronii echipelor profesioniste sunt, de regulă, oameni de afaceri mai avuți, care doresc să se implice în sport. Unii o face din pasiune, dar, cei mai mulți urmăresc să-și sporească publicitar prestigiul și să obțină un profit căt mai mare. 

 

 

EVALUAREA RISCURILOR ȘI PERFORMANȚA ÎN TENISUL DE MASĂ

REALISMUL ȘI ACTUALITATEA

     De multe ori se întâmplă, ca după experiențe foarte bune, pe plan sportiv într-o perioadă de timp, sportivilor să li se creeaze impresia de suficientă - cunoaștere sau de mulțumire cu ce a acumulat până în momentul respectiv, ceea ce poate duce la o  stagnare sau scădere semnificativă (regres) a valorii în detrimentul evoluției continue (progresului).

      De exemplu un copil care practică tenisul de masă de o perioada de câțiva ani și care a câștigat atât turnee cât și experiență, poate ajunge la impresia că tot ce era de învățat a învățat. Ca să nu mai vorbim de adulții jucători de tenis de masă, care au ajuns la o auto-suficiență în care stagnarea și regresul sunt cuvintele de ordine.

      Una dintre cele mai importante caracteristici ale jucătorilor de tenis de masă de succes, este capacitatea de a fi realist în legătură cu abilitățile sale (părțile puternice sau parțile care necesită antrenament) , astfel încât în ​​meciuri, de obicei, să răspunda printr-un joc cât mai controlat cu execuții tehnice cât mai precise. În momentul în care jocul se desfășoară haotic, nu mai poate fi vorba despre progres.  

     Învățarea unui procedeu tehnic greșit este aproape imposibil de corectat. Insistarea în antrenamente și corectarea continuă de către antrenor, a procedeelor tehnice precare este esențială. de asemenea procedeele tehnice puternice trebuiesc perfecționate continuu.

     Un exemplu în acest sens poate fi ca doi jucători care au un grad înalt de încredere în procedeul tehnic de forehand topspin, exersând tot timpul împreună, retopspinurile și procedeele de atac (și cu jucători mai buni sau mai mari pot exersa), pot progresa mult mai repede, prin acomodarea cu lovitura de atac, putând îmbunătăți atât viteza de execuție, forța de lovire a mingii, îndemânarea, etc., toate acestea sunt în atenta supraveghere a antrenorului.

        Cine se gândește mai mult la ceea ce îi lipsește, la ce probleme tehnice are își direcționează subconstientul și forța spre acestea și poate lupta la nesfarșit cu ele, creând și mai multe aspecte de acest fel. Gândul modest și tot timpul pozitiv, jucătorul ascultător și mai ales mucitor, dedicat, coștient, cu obiective mărețe și cât mai precise, poate ajunge jucător de talie mondială. 

     Fiecare gând negativ din parte părinților, rudelor, prietenilor, persoanelor influente din viața noastră, școlii, nu face altceva decât să amplifice  lipsa, limitarea, descurajarea, critica, anxietatea, frica, învinuirea, etc., care sunt semințe negative și care opresc evoluția jucătorului, producând dubii în ceea ce privește performanța, progresul, etc.

     Performanța în România a crescut și continuă să crească în tenisul de masă, datorită faptului că avem copii talentați și muncitori, în detrimentul faptului că sunt foarte puțini. Promovarea acestui sport este foarte mică deși exista o oarecare creștere în randul popularității acestui sport. 

       Sper și am încredere că va veni o zi în care: 

• Tenisul de masă să fie promovat mult mai mult în școli;
• Instituțiile publice și cele private, vor investi mai mult în infrastructura lui;
• Copiii vor avea acces la acest sport în mod gratuit;
• Copiii vor ajunge să fie atât de mulți încât să poată exista selecții; etc.

În imagine avem o clasă de copii din china care invață printre altele și tenisul de masă, ca lecție recerativă.

     Personal am atras atenția direcțiunii școlii la care am activat ca și profesor de educație fizică și sport, de faptul că nu exista nici un interes pentru tenisul de masă și nici pentru alte sporturi, luând atitudine prin a antrena după ore, copiii care doreau să practice. Am făcut o selecie, după organizarea unui concurs în incinta școlii, prin care am putut repera câțiva potențiali jucători, cu care am și participat la ONSS din anul respectiv, obținând locuri superioare pe Municipiu. (În imagine putem vedea competiții școlare din Germania)

    Ceea ce vreau să subliniez este faptul că promovarea era aproape inexistentă, dar prin performanțele copiilor, am reușit să captez atenția direcțiunii pentru acest sport, în așa fel încât, în fiecare an, tenisul de masă este pe lista tot timpul. Nu pot divulga numarul scolii sau numele copiilor. 

    În concluzie, copii trebuie să gasească o logică despre ce înseamnă performanța și avantajele pe care aceasta le oferă, dacă e un sport pentru care se merită să se lupte și care le oferă satisfacții, atât financiare cât și personale. 

     Tenisul de masă este o ARTĂ, din toate aspectele, așa că trebuie promovat, căt se poate de mult, prin fiecare dintre noi, prin timpul acordat copiilor, prietenilor, prin acțiunile noastre, fie ele chiar și virtual.