NE ÎMBUNĂTĂȚIM JOCUL ÎNȚELEGĂND SPINUL?

SPINUL IMPRIMAT MINGII

      Este foarte important să alegem paleta potrivită în momentul în care am decis să luăm acest sport în serios, procedeele tehnice care necesită spin, viteză, forță, etc, sunt dependente de calitatea materialelor folosite. Paleta de tenis de masă, fiind compusă din trei părți (lemn și două fețe), este esențială și este obligatoriu să fie profesională, iar cele trei componente ale paletei trebuie alese cu grijă pentru a putea da un randament maximal în joc. Fricțiunea pe care fața de paletă o oferă în contatul cu mingea este dependenta și de calitatea mingii. O minge tocită nu ajută la o fricțiune eficienta, iar fețele de paletă tocite de asemenea nu ajută la executarea procedeelor tehnice, pentru a da un randament maximal.

     Când spinul este imprimat mingii, atunci când joacăm o lovitură, acesta face mingea să se curbeze prin aer. Există trei rotiri (spinuri) principale pe care să le înțelegem:

• Topspin - face ca mingea să se curbeze în jos și să se ridice din paleta adversarului în contactul cu mingea. Topspin este ceea ce permite jucătorilor avansați să lovească o minge joasă, o minge tăiată, etc. 

• Backspin - face ca mingea să se curbeze în sus. Cu toate acestea, deoarece spinul combate gravitația, acest lucru de obicei face ca mingea să cadă mai lent, sau să „plutească” în aer. Backspin face mingea să coboare în jos pe paleta adversarului în momentul contactului. Backspin este ceea ce permite jucătorilor apărători și nu numai, să lovească o minge atacată care are topspin, care este tăiată, etc.

• Sidespin (efectul lateral) - face ca mingea să se curbeze la stânga sau la dreapta și să sară lateral din paleta adversarului. Sidespin îngreunează adversarul să lovească mingea, să ghicească cât backspin sau topspin este imprimat mingii.

REGULA 4. POZIȚIONAREA PERFECTĂ

        Poziționarea pentru a lovi mingea în parametri optimi este esențială ca să putem genera forță maximă pe lovitură și pentru a putea lovi decisiv. Odată ce am luat decizia cu privire la cel mai bun loc pentru noi, în care să așteptăm mingea, folosim una dintre cele patru tehnici de bază pentru a ne mișca și a trece în locația respectivă.  

          În curând ne vom obișnui să judecăm instinctiv inteniile adversarului, din care poziție va lovi acesta și unde anume mingea va cadea pe masa noastra și ce tip de lovitură se pregătește să joace.

          Aceste informații ne vor permite să aflăm automat locul unde centrul posibilelor sale unghiuri de joc vor fi, și ce procedee tehnice ar trebui să alegem pentru a raspunde cu o eficiență maximă. 

         După cum am menționat anterior, nu încercăm să aplicăm aceste reguli pas cu pas în timpul unui punct. Doar ne asigurăm că înțelegem conceptele, și luăm notă când ne mutăm din greșeală în locația nefavorabilă. În câteva săptămâni vom realiza că ne îndreptăm spre locul potrivit fără ca măcar să ne gândim la asta. 

        Trebuie reamintit faptul ca aceste reguli ne ajuta să decidem cel mai bun plasament pentru a putea aștepta mingea să vină spre noi. Dar odata ce am decis ca să respectăm toți acești pași, va trebui să continuăm prin a fi foarte atenți și concentrați, deoarece toate aceste aspecte nu ne asigura că vom caștiga punctul. Trebuie să jucăm cu maximă seriozitate, până în momentul când punctul se termină. 

 

REGULA 3 LOVITURI UȘOARE ȘI LOVITURI PUTERNICE

Loviturile ușoare și loviturile puternice

       Piesa finală a puzzle-ului este să știm cât de departe de masă putem fi. Fără folos suntem în centrul unghiului de joc, dacă stăm departe de masă în timp ce adversarul loveste mingea scurt, sau fără folos suntem în centrul unghiului de joc, dacă stăm aporape de masă în timp ce adversarul atacă puternic și lung. 

        Cea mai ușoară modalitate de a ne atinge poziționarea potrivită, este să urmărim adversarul, să citim intenițile pe care acesta le va aplica în lovituri, pentru a judeca îndeaproape unde anume va ajunge mingea și ce fel de efect va avea. Dacă adversarul se pregătește să împingă sau să blocheze mingea, ar trebui să fim relativ aproape de masă, dacă se pregătește de atac atunci trebuie să fim relativ puțin mai departe de masă.

             Dacă adversarul se pregătește să contraatace mingea, probabil vom face tot posibilul să fim cât mai stabili pe picioare, cu un plasament adecvat în teren pentru un atac mediu standard. Dacă adversarul se pregătește să lobeze mingea, atunci rămânem în jurul mesei pe la un metru sau mai departe, astfel încât să putem ataca mingea fără ca efectul să ne surprindă neplăcut printr-o schimbare bruscă a traiectoriei. 

        

        Jucătorii mai avansați care doresc să atace foarte purenic mingea, ar trebui să se retragă la o distanță de doi sau trei metri înapoi față de masă, astfel încât să poată lovi mingea cu o amplitudine cât mai mare a mâinii în care ține paleta, iar din cauza traiectoriei lungi a mingii care vine de la adversar, aceasta își va pierde din efectul care i-a fost imprimat, astfel încât atacul ce urmează, să poată fi cât mai puternic, atăt din punct de vedere al forței cât și al spinului imprimat mingii.

        Dacă adversarul se pregătește să lovească mingea prin procedeul tehnic smash, putem fi: fie agresivi și să rămânem destul de aproape de masă și să încercăm să blocăm mingea, fie defensivi, retrăgându-ne departe de masă pe traiectoria mingii și lovi mingea înapoi, în sus cu mult efect (lobat), pentru a putea pune în dificultate adversarul și pentru a limita unghiurile de lovire ale acestuia punând presiune constant.

REGULA 2 CENTRUL UNGHIULUI DE JOC

UNGHIUL DE JOC

     Trebuie să fim în centrul unghiului de joc mai tot timpul. După ce am anticipat care este unghiul posibil al loviturii adversarului, trebuie să ne deplasăm spre centrul acelui unghi, la o distanță corectă față de masă, astfel încât să fim cel mai bine poziționați pentru a putea gestiona și răspunde foarte bine la orice lovitură pe care o face adversarul nostru. 

     Aceasta implică două părți - deplasarea spre centrul unghiului de joc, și deplasarea la distanța potrivită de masă. Din punct de vedere tehnic, trecerea la centrul unghiului de joc nu este tocmai corect - ar trebui să ne deplasăm, astfel încât paleta de tenis să fie poziționată în centrul unghiului de joc, nu corpul. 

      De ce asta? Deoarece putem ajunge de fapt, mult mai departe în partea de forehand, decât în partea de rever și lovitura nostră de forehand este jucată cu un unghi mai larg în lateralul corpului, în timp ce lovitura de rever acționează din fața corpului nostru. 

      De asemenea, este mai ușor să folosim pasul încrucișare pe partea de forehand, decât din partea de rever, ceea ce ne oferă și mai mult spațiu pentru a putea avea o rază de acțiune cât mai bună. 

        Mai simplu spus, un dreptaci trebuie să se poziționeze puțin spre stânga unghiului de acțiune a mingii jucată de adversar.

      Notă importantă - atunci când ne deplasăm la stânga sau la dreapta, trebuie să ne asigurăm urmarirea traiectoriei mingii, nu linia finală a mesei. Dacă nu ne pastrăm poziția, cu fața către linia finală, vom ajunge la concluzia că atunci când corpul este într-un unghiul greșit, deplasarea se poate face larg spre stânga sau spre dreapta.

REGULA 1 - FIECARE LOVITURĂ ÎN TENIS DE MASĂ, ARE UN UNGHI DE JOC

      Teoretic, adversarul poate plasa mingea oriunde pe teren după lovire. Cu toate acestea, zona sa de țintă practică va fi mai mică, cu excepția cazului în care el lobează mingea sus în aer, făcându-l să coboare aproape drept pe masă. 

      De ce zona va fi mai mică? Pentru că adversarul trebuie să treacă mingea peste plasa fileului mai întâi, înainte de a ateriza mingea pe partea noastră de masă. Acel mic fileu poate afecta foarte mult zona țintă pe care adversarul o vizează. De oriunde lovește adversarul, zona lui de aciune este limitată la anumite unghiuri ale mingii pe care le poate juca efectiv.  

      Pe măsură ce vom deveni mai experimentați în joc, vom înțelege mai bine care sunt unghiurile de joc posibile ale adversarului, în funcție de poziția mingii și de lovitura pe care o încearcă. 

Dar pur și simplu putem:

• Lovi mai puternic în mingile care au unghiul de joc mai lung, deoarece mingea va parcurge o distanță mai lungă pe o suprafață mai mare așa cum vedem linia albastră din imagine;
• Folosi topsinul mai des, vom crește unghiul de joc, deoarece mingea va cădea mai repede după trecerea fileului;
• Ataca mingile scurte în punctul cel mai înalt, ceea ce duce la largirea unghiului de joc;

• 
• Folosi tăieturi scurte lăngă fileu, deoarece limitează unghiurile de joc ale adversarului și limitează probabilitatea de atac a adversarului.

UNDE ANUME SĂ NE PLASĂM??

        

      Ceea ce este foarte important în tenisul de masă pentru o plasarea perfectă în teren, este ca poziția pe care am decis să o abordăm să fie la locul potrivit la timpul potrivit, astfel încât să efectuăm o cursă corectă pentru a lovi mingea cât mai eficient posibil în vederea obținerii punctului cu un maxim de viteză și un minim de efort. 

       Învățarea poziționarii în timpul desfășurării unui punct în tenis de masă este a abilitate care necesită mulți ani pentru a se dezvolta pe deplin și este afectată de mulți factori diferiți, cum ar fi direcția de deplasare a mingii, rotirea și viteza mingii, lungimea traiectoriei mingii, capacitatea adversarului de a efectua lovituri diferite cu rotiri diferite și propriile abilități. 

       În timp ce acest lucru este un pic complicat pentru un jucător nou în acest sport, din fericire, există câteva reguli simple pe care le putem urma, ceea ce ne va aduce destul de aproape de poziționarea potrivită aproape tot timpul. Acesta este un avantaj uriaș pe care îl avem față de oponent, dacă nu cunoaște aceleași reguli! 

      În esență, aceste reguli pot fi rezumate după cum urmează: 

• Regula 1 - Trebuie să înțelegem unghiurile de joc posibile ale adversarului;
• Regula 2 - Anticipăm poziția corectă stânga / dreapta;
• Regula 3 - Anticipăm lungimea traiectoriei mingii corectă din masă;
• Regula 4 - Ne mutăm spre locația respectivă.

       De rețineut că nu putem aștepta să parcurgem în mod conștient fiecare regulă din cap în timpul jocului - nu vom avea timp pentru asta. Ideea este că dacă înțelegem profunzimea din spatele regulilor, creierul nostru va învăța curând să aplice acestea concepte automat și vom reuși să ne deplasăm spre zona dorită, fără să ne gândim la asta. Dar, dacă nu înțelegem aceste reguli de bază, este probabil să ne lovim continuu de aceleași greșeli de plasament.

JOCUL DE PICIOARE ÎN TENISUL DE MASĂ

      Tenisul de masă este unul dintre cele mai rapide sporturi cu minge de pe planetă, și dacă vrem să jocăm la un nivel înalt, trebuie să știm să fim: mai rapizi, să găsim cele mai eficiente modalități de deplasare pe suprafața terenului de joc. Nu toată lumea posedă o viteză naturală fantastică - cu siguranță nu! - dar putem compensa lipsa acesteia prin stăpânirea unui număr de tehnici de bază pentru jocul de picioare, și le putem clasifica astfel:

• Pașii adăugați lateral;
• Un pas în lateral;
• Pas împins înapoi;
• Pasul încrucișat lateral;

Pașii adăugați lateral

      Alergarea cu pas adăugat lateral se efectuează în deplasare laterală (stânga sau dreapta), prin apropierea şi depărtarea picioarelor, într-o mişcare de impulsie, în care piciorul plasat în sensul înaintării nu este depăşit de celălalt picior. Exerciţiul ameliorează coordonarea simplă şi forţa membrelor inferioare. 

     Odată ce ne aflăm în poziția de de bază, vom putea acoperi cea mai mare parte a suprafeței terenului folosind un simplu pas adăugat, spre stânga sau spre dreapta. Aceasta ne permite să ajungem cu ușurință la mingile care depășesc raza noastră de acțiune . 

       Efectuând un pas de mișcare prin pas adăugat lateral spre direcia de lovire a mingii, astfel încât să putem ajunge la minge fără să ne întindem exagerat, este ideal pentru a putea lovi mingea calitativ. 

        Chiar înainte de a pune acel picior de pe pământ, ridicăm celălalt picior și începem să-l mișcăm pe aceeași distanță în aceeași direcție. Primul picior este apoi așezat pe sol, urmat de al doilea picior și se joacă lovitura cu ambele picioare pe pământ, când suntem din nou în staționare. 

      Aceasta este teoria - dar tenisul de masă este un joc accelerat și pe parcursul meciurilor reale vom găsi adesea că lovirea mingii se întâmpla să se realizeze în timp ce ne aflăm încă în mișcare, ceea ce e normal. Trebuie amintit să rămânem echilibrați pe tot parcursul loviturilor și nu exagerăm pentru a nu ne accidenta.

Un pas lateral

        Acest pas este adesea folosit pentru a ajunge la mingile care sunt în afara razei noastre de acțiune. Este tehnică mai rapidă decât pasul adăugat, dar are și unele dezavantaje. 

        Pentru a utiliza tehnic un pas lateral, mutăm piciorul cel mai aproape de minge la stânga sau la dreapta, după caz, ceea ce ne va lărgi poziția și ne va permite să ajungem la minge și să jocăm lovitura. Odată ce pasul este finalizat, împingem piciorul și revenim la poziția inițială. 

          Beneficiul acestei tehnici este că este rapid de executat și când este utilizat corect, ne permite să păstrăm un echilibru bun pe tot parcursul loviturii. Este de asemenea util pentru a juca mingi care sunt doar la câțiva centimetri depărtare de zona noastră de lovire. Un dezavantaj al acestei tehnici este că necesită o rezistență bună a picioarelor, în special atunci când este utilizat de mai multe ori pe parcursul unei perioade îndelungate în meci. De asemenea, trebuie să avem grijă să ne păstrăm centrul de greutate între picioare și să nu  punem toată greutatea pe piciorul care este mutat, altfel revenirea în poziția inițială va fi încetinită.

Pas împins înapoi

          Este cel mai frecvent utilizat pentru a ne deplasa rapid înapoi, în timp ce stăm ghemuit și orientat spre minge. Nu este des folosit pentru a muta greutatea la stânga sau la dreapta, deoarece timpul suplimentar petrecut în aer, îngreunează deplasarea. Când sărim înapoi, în general, împingem ambele picioare simultan (deși există momente în care se folosește un picior), urmând ca ambele picioare să aterizeze înapoi.

Pasul încrucișat lateral

          Aceaste tehnici sunt de obicei folosite pentru a ajunge la mingile care au fost plasate departe de jucător, de obicei pe partea de forehand. Când ne deplasăm lateral sau în diagonală, vom folosi o formă specială de pas încrucișat. Piciorul stâng este înclinat în față și peste piciorul drept în direcția în care jucătorul dorește să se deplaseze. 

        O rotire a bazinului de 45 de grade ar fi folosită doar dacă jucătorul este disperat să ajungă la minge. Însă lovitura din backhand este rareori utilizată cu pas încrucișat, deoarece majoritatea preferă să acopere o treime din suprafața mesei cu forehand-ul și o treime cu reverul. Aceasta permite jucătorului să folosească pasul adăugat pentru a ajunge la mingile din rever și pasul încrucișat pentru orice minge largă spre forehand.

PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ÎN TENIS DE MASĂ

         Esența acestui principiu este dezvăluită de o serie de norme cu privire la regularitatea antrenamentelor de tenis de masă și sistemul de alternare a eforturilor cu odihna, precum și la succesiunea antrenamentelor și legătirura dintre diferitele laturi ale conținutului lor. Continuitatea procesului de antrenament și alternarea optimă a eforturilor cu odihna. Este absolut evident că antrenamentele de tenis de masă efectuate cu regularitate au un efect foarte mare în comparație cu antrenamentele împrăștiate.

       Modificările fundamentale și de structură care se produc în organism, în timpul, și ca urmare a practicării antrenamentelor sunt reversibile, adică urmează o dezvoltare inversă în cazul încetării antrenamentelor. Este suficientă o întrerupere relativ scurtă, ca să înceapă reducerea legăturilor reflex condiționate create, scăderea unor indici morfologici, etc.

         Una din principalele reguli ale principiului sistematizării decurge tocmai din faptul că în procesul de antrenament sunt de neacceptat întreruperile, care duc la pierderea efectului pozitiv al antrenamentului, prin urmare, efectul fiecărui antrenament trebuie să îl depășească pe precedentul, consolidând și perfecționând procedeele tehnice continuu. 

        

PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII ÎN TENISUL DE MASĂ

 

       Acest principiu este cunoscut și sub denumirea de principiu al evidenței particularităților celor educați și al dificultății sarcinilor trasate, ăn raport cu puterile lor. Amândouă aceste formulări exprimă, în esență, unul și aceleși lucru - necesitatea de a organiza instruirea și educarea potrivit posibilităților celor educați, ținând seama de particularitățile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare, precum și de deosebirile individuale dintre aptitudinile fizice și spirituale.

      Importanța deosebită a acestui principiu în tenisul de masă și în domeniul educației fizice este determinat de faptul că sunt supuse unor înșiruiri intensive, funcțiile de importanță vitală a organsmului. Este suficient să depășim măsura posibilităților în ceea ce privește eforturile fizice, ca să apară amenințarea pentru sănătatea sportivilor sau elevilor, și în acest caz, exercițiilor fizice, în locul efectului de întărire a sănătății, pot avea rezultat contrar. Respectarea abilă a principiului accesibilității și individualizării repreezintă, de aceea, garantarea efectului pozitiv în ceea ce privește întărirea sănătății, a educației fizice. Totodată, aceasta este și una din premisele necesare ale atitudinii active a jucătorilor, și atingerii mai rapide a țelurilor pe care și le-au propus. 

       Esena acestui principiu o dezvăluie următoarele reguli fundamentale:

• Determinarea măsurii accesibilității.  Acesibilitatea antrenamentului în tenisul de masă depinde nemijlocit, pe de o parte, de posibilitățile sportivului, pe de altă parte, de dificultățile obiective care apar la executarea unui exercițiu sau a altuia, în virtutea particularităților ce îi sunt caracteristice (complexitatea coordonării, intensitatea și durata eforturilor, etc.). Deplina concordanță între posibilități și dificultăți semnifică măsura optimă a accesibilității;
• Condițiile metodice ale accesibilității. În fiecare etapă a antrenamentului, accesibilitatea este determinată, pe lângă condițiile arătate, de măsura în care metodele alese și alcătuirea generală a antrenamentelor corespund cu scopul.

        

       Se cunoaște faptul că noile prceperi și deprinderi motrice apar pe baza celor dobândite anterior, ele incluzând unele elemente ale acestora. De aceea, una din condițiile metodice hotărâtoare ale accesibilității în procesul de antrenament este continuitatea exercițiilor fizice, care se asigură prin utilizarea legăturilor reciproce naturale dintre diferitele formeale mișcărilor, a interacțiunii lor și asemănării de structură. Este necesar să se repartizeze în așa fel materialul de antrenament care se învață, încât conținutul  fiecărui antrenament precedent să servească drept treaptă ce duce pe drumul cel mai scurt la însușirea antrenamentului următor.

PRINCIPIUL CONTINUITĂȚII ÎN TENISUL DE MASĂ

         Fără o perfectă continuitate pe parcursul anilor de pregătire, marile performanțe în tenisul de masă nu pot fi obținute. Orice întrerupere, chiar și de ordinul a câtorva zile, duce la pierderea "simțului mingii", precizia și finețea loviturilor fiind diminuată, automatizarea scăzând și ducând în mod firesc la nesiguranță în joc. În imagine il vedem pe Timo Boll pe timp de carantină.

          Toate aceste pauze se datorează în general: 

• Accidentărilor;
• Stare de sănătate precară;
• Pandemii cum vedem chiar în ziua de astăzi;
• Acidente de orice natură, etc.;

        Toate acestease vor întâmpla în paralel cu involuția capacităților funcționale și cu scăderea valorii unor calități motrice. Concepția unor antrenori și nu numai, care susțin că întreruperile pot fi conpensate sau că pot fi chiar benefice uneori, cu un volum foarte mare de antrenament pentru următoarele etape, este complet greșită, conducând la stagnarea sau chiar regresul sportivilor, indiferent de nivelul acestora. 

        În vederea asigurării unei perfecte continuități, întreruperea totală a pregătirii se întâlnește numai la jucătorii cu un înalt grad de uzură fizică și nervoasă și nici în aceste cazuri nu se depășesc trei sau patru saptamâni. 

       

PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONȘTIENTE ȘI ACTIVE ÎN TENISUL DE MASĂ

     

 

        Principiul participării conştiente şi active presupune implicarea jucătorului de tenis de masă în propria devenire, ca partener al procesului instructiv - educativ alături de antrenor, profesor, etc. Cuvintele cheie ale aplicării acestui principiu sunt înţelegere şi implicare. Înţelegerea rostului unor exerciţii în logica învăţării, consolidării sau perfecţionarii unui procedeu sau structuri motrice, înţelegerea efectelor pe care un anumit program îl are asupra organismului, cunoaşterea limitelor, a posibilităţilor şi a obiectivelor ca şi asumarea acestora sunt condiţii pentru o participare coştientă şi consecventă a jucătorilor la antrenamente sau la lecţiile de educaţie fizică şi la activităţile organizate în afara programei. 

        Participare nu înseamnă doar prezenţă şi execuţie, ci şi implicare în procesul de antrenament instructiv. Pentru a-i implica în acest proces, jucătorii trebuie încurajaţi:

  − să aleagă activităţile care răspund cel mai bine nevoilor lor concrete; 

 − să-şi fixeze obiective realiste şi să şi le asume, urmărind atingerea lor; 

 − să se asocieze în grupuri sau echipe stabile, care să le ofere confortul emoţional şi un sprijin colegial favorabil exersării; 

 − să fie informaţi corect şi oportun despre posibilităţile pe care le au şi progresele pe care le fac.

       Aşteptările jucătorilor sunt mult mai concrete decât obiectivele antrenamentului și educaţiei fizice, la modul generic. Jucătoarele de tenis de masă, de exemplu, ştiu foarte precis câte kilograme ar vrea să piardă sau care este zona asupra căreia doresc să acţioneze cu precădere. De aceea măsurătorile periodice sunt o formă de a obiectiva progresul şi a demonstra efectul efortului depus. 

Un 67 cântar şi o bandă metrică puse permanent la dispoziţia jucătorilor de tenis de masă într-una din săli şi câteva înregistrări demonstrative, pot fi relevante pentru obiectivarea eficienţei efortului depus în lecţiile de antrenament. Aplicarea cu succes a acestui principiu se va recunoaşte în: 

− imaginaţia şi creativitatea demonstrată de jucători în rezolvarea unor sarcini; 

− evaluarea obiectivă a propriilor execuţii şi progrese; 

− dar mai ales în practicarea autonomă şi independentă a exerciţiului fizic. 

     Desigur, aplicarea acestui principiu se realizează ținându-se cont de vârsta și dezvoltarea intelectuală a jucătorilor, precum și gradul lor de pregătire în tenis de masă.